Fără Magistru, o lume mai mult decît săracă...


Profesorul Eugeniu Coşeriu a dat sens vieţii mai multor generaţii de lingvişti din întreaga lume, îmbogăţindu-le mintea, orientîndu-le eforturile de cunoaştere şi înfrumuseţîndu-le expresia în respectul adevărului şi al încrederii în puterea şi responsabilitatea comunicării. Pentru cei cărora le-a fost dat să i se afle în preajmă şi să li se încredinţeze realizarea unor proiecte, influenţa Magistrului a fost definitivă: însăşi existenţa fiecăruia dintre ei se desparte în anii de dinainte şi de după Coşeriu, la fel cum filozofia şi ştiinţa limbii au devenit altele după creaţia coşeriană.
Dar nici lumea lingviştilor nu va mai avea, de acum, strălucirea pe care i-a insuflat-o cuprinderea, pătrunderea şi spiritul universal ce au ilustrat o minte genială şi o dăruire incomparabilă.
Prin moartea savantului, a înţeleptului, o conştiinţă critică, recuperatoare şi integratoare a lingvisticii, şi ca manifestare fără egal a sentimentului de obligatio faţă de menire şi profesie, omenirea nu pierde, din perspectivă antropologică, doar un individ, ci se va resimţi de dispariţia unei sinteze, de asemuit cu o adevărată specie pentru totdeauna apusă.