Metode de predare-învăţare adaptate specificului limbii şi literaturii române
Pentru tiparInteresul actual al tuturor profesorilor pentru înnoiri formale de abordare a procesului de predare-învăţare se vede cel mai bine în dorinţa cadrelor didactice de a învăţa noi metode. Interesaţi şi noi în calitate de profesori universitari de ce ar trebui ca studenţii să înveţe cu precădere la disciplina didactică a limbii române, am adresat o singură întrebare unui lot randomizat de 100 de profesori, cu vechime, din diverse areale geografice, participanţi la diferite întâlniri profesionale, şi unui lot de 100 de studenţi care s-au înscris la cursul de Didactica limbii şi literaturii române. Întrebarea a fost:
Ce credeţi că ar trebui în mod necesar să înveţe studenţii la Didactica limbii şi literaturii române pentru a face faţă cu succes primului an la catedră?
Din răspunsuri, am constatat că trei sunt coordonatele esenţiale indicate de profesorii cu vechime: proiectarea didactică, practica pedagogică şi metodele de predare-învăţare, toate cu un procent sensibil egal între cele două loturi.
Inaugurăm, cu acest număr, o prezentare a ultimelor metode de predare-învăţare, teoretizate în literatura română de specialitate, pe filieră britanică, germană şi americană, prin mişcarea cunoscută în special de „gândire critică” şi nu numai.
Am procedat la început la un inventar al acestor metode, după cum urmează: Activitatea în grup, Analiza gramaticală, Anticiparea, Argumentarea pro şi contra, Avocatul diavolului (Advocatus diaboli), Blitz-ul, Brainstorming, Care-i părerea ta?, Concept Mapping, Concepţii centrate pe valoare, Congresul arheologilor, Consultarea, Cubul, Cvintetul, Deciding match, Deviza învăţatului, Dezbaterea, Diagrama Venn, Dirijarea mingii, Discuţia, Discuţia tip piramidă, Evaluarea „sculpturii”, Exerciţii de încălzire, Expertul întreabă, Funcţionarul, Ghid de studiu / învăţare, Gruparea elevilor în funcţie de o poziţie / atitudine faţă de o problemă, Grupul bagajelor, Grupul de lucru, Interviul între parteneri, Interviul în trei trepte, Investigaţia comună şi reţeaua de discuţii, Încetarea învăţatului, Jocul didactic, Jocul rolurilor, Jocurile gramaticale, Jurnalistul cameleon, Lasă-mă pe mine să am ultimul cuvânt, Lectura anticipativă, Lectura şi rezumarea unui text în perechi, Linia valorilor, Lucrarea personală, Metoda cadranelor, Metoda exerciţiului, Metoda Graffiti, Metoda Horoscopului, Metoda piramidei, Metoda PQ4R, Metoda Sinelg, Metoda triunghiului, Metoda turneului între echipe, Mind-mapping, Modelarea figurativă, Mozaic, Planificarea jocului, Portofoliul, Predarea reciprocă, Prelegerea intensificată, Procesarea informaţiei, Proiectul, Punctul cel mai noroios, Puzzle, Sandwich, Să inventăm o povestioară, Scaunul autorului, Scrierea liberă, Sesiunea târzie, Simularea situaţiei de predare-învăţare, Stabilirea succesiunii evenimentelor, Structurarea activă, Ştafeta partenerilor, Tehnica de sintetizare şi rezumare a unui conţinut de idei, Tehnica metaplanului, Tehnica ştiu / vreau să ştiu / am învăţat, Tehnica: gândiţi / lucraţi în perechi / comunicaţi, Termenii-cheie iniţiali, Turul galeriei, Ţinta, Unul stă / ceilalţi circulă, Vasul norocos, Viziunea asupra lucrurilor, Votaţi un citat.
În cele ce urmează vom descrie structural una dintre aceste metode, cu precizarea că sunt anumite lucruri importante de reţinut în legătură cu aplicarea lor, lucruri pe care le vom releva pe parcurs. În prezentarea acestei descrieri am urmărit specificarea metodei la limbă vs. literatură, pentru a distinge mai bine asemănările şi deosebirile date de adaptarea metodei la conţinut.
Este bine să observăm că atunci când propunem clasei de elevi o metodă nouă, în afara faptului că şi profesorul se află într-o fază de experimentare, şi elevul trece prin mai multe etape succesive: faza spectaculoasă, când este uimit de noutate şi atras de noua modalitate, fără a resimţi şi efectul cognitiv al metodei; faza de familiarizare cu metoda, când se trece la înţelegerea şi vehicularea conţinutului; şi faza a treia, superioară, când metoda îşi pierde total caracterul spectaculos, trecând spre internalizare şi devenind mod de a raţiona cu privire la lucruri. Pentru a se ajunge la această fază superioară, profesorul trebuie să fie perseverent, să nu abandoneze experimentul şi să îl adapteze în aşa fel, încât să treacă prin faza simplă a metodei, imperfectă şi fără efect vizibil, spre faza profundă a metodei, prin care funcţia formativă de a antrena voinţa elevului spre a depăşi greutăţile de înţelegere şi rezolvare a sarcinilor să se transforme într-un adevărat antrenament al gândirii. Metoda poate fi adaptată şi din punctul de vedere al timpului de lucru şi din cel al evaluării dificultăţii sarcinilor de lucru.
Modelarea metodei „Scaunul autorului”
Esenţa metodei este: după ce elevii fac un exerciţiu de redactare liberă, sunt invitaţi să ia loc pe un scaun care devine scaunul autorului. Ceilalţi cursanţi îi pot pune întrebări în privinţa scrierii.
Iată o adaptare a metodei atât la o lecţie de gramatică, cât şi la una de literatură. Este vorba, aşa cum am precizat, despre o descriere structurală step by step.
Lecţie de limbă (gramatică)
Tipul lecţiei: de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor (curentă, sumativă). Adjectivele pronominale
Clasa: a VIII-a. Manualul……………….
Obiectivele: prin această lecţie, se urmăreşte:
• consolidarea cunoştinţelor elevilor despre adjectivele pronominale;
• încadrarea competenţelor de redactare în timpul didactic alocat cu respectarea celorlalte cerinţe;
• întărirea capacităţii elevului de a-şi prezenta oral compunerea şi de a răspunde la întrebări;
• dezvoltarea capacităţilor elevilor de a recunoaşte tipurile de structuri care conţin cerinţe şi de a formula întrebări în legătură cu acestea;
• dezvoltarea capacităţilor elevilor de a urmări conştient, corelat cu ajutorul unor instrumente observative, prezenţa cerinţelor în compunerea gramaticală;
• capacitatea elevului de a sesiza corect şi de a utiliza şi apoi înregistra toate exemplele conform cerinţelor stipulate într-un timp optim pentru a confirma că a înţeles şi stăpâneşte fenomenul gramatical.
Descrierea structurală a secvenţei didactice de aplicare a metodei
Pasul 1
Profesorul explică elevilor ce vor face la lecţia curentă (sunt anunţate deci scopurile) şi descrie succint metoda de abordare. Elevilor li se comunică ce vor trebui să facă şi de ce materiale au nevoie.
Pasul 2
Profesorul cere elevilor să scrie o compunere gramaticală despre un personaj literar studiat care să conţină adjective pronominale. Se face precizarea că această compunere trebuie să aibă 5 rânduri, ori 70 de cuvinte, ori… Timp de lucru: 20 de minute.
Pasul 3
Profesorul roagă un elev să numească un autor. Un coleg al său, care trebuie să ia loc pe scaunul pregătit din faţa clasei, va citi compunerea.
Pasul 4
Profesorul împarte elevilor fişe de evaluare a compunerii în care sunt trecute tipurile de adjective pronominale studiate (modelul de mai jos) şi explică elevilor cum trebuie să le folosească, scriind sintagma ce conţine adjectivul pronominal în căsuţa corespunzătoare acestuia din tabel, în dreptul autorului.
|
Autorul
|
Adj. posesiv
|
Adj. demonstrativ
|
Adj. nehotărât
|
Adj. negativ
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Pasul 4
Autorul citeşte compunerea. Ceilalţi elevi sunt atenţi şi notează în tabel.
Autorul care a terminat de citit primeşte întrebări de la elevi, apoi numeşte un alt autor.
Sunt audiaţi 3-4 – cel mult 5 autori. Timp de lucru: 20 de minute.
Pasul 5
Elevii sunt invitaţi să stabilească cine a reuşit, potrivit tabelelor, să utilizeze corect mai multe adjective pronominale, unde au fost comise greşeli mai frecvente, ce este important de observat când trebuie să construim astfel de exemple. Profesorul le dă pentru acasă o altă compunere gramaticală asemănătoare, de exemplu, să descrie un tablou de Tonitza, respectând aceleaşi cerinţe. Timp de lucru: 10 minute.
Observaţii: alte metode utilizate la lecţie – explicativă, interogativă, demonstraţia, analiza şi sinteza.
Modelizarea metodei „Scaunul autorului”
Lecţie de literatură
Tipul: Lecţie mixtă. Evaluare curentă şi predare-învăţare. Secvenţa I. Caracterizarea unui personaj şi…Secvenţa II. (titlul lecţiei noi).
Clasa: a VIII-a
Manualul……………….
Obiectivele: prin această lecţie se urmăreşte:
• consolidarea cunoştinţelor despre caracterizarea unui personaj literar;
• încadrarea competenţelor de redactare în timpul didactic alocat cu respectarea celorlalte cerinţe;
• întărirea capacităţii elevului de a-şi prezenta oral compunerea-eseu şi de a răspunde la întrebări;
• dezvoltarea capacităţilor elevilor de a recunoaşte tipurile de structuri care corespund cerinţelor şi de a formula întrebări în legătură cu acestea;
• dezvoltarea capacităţilor elevilor de a urmări corelat cu ajutorul unor instrumente observative prezenţa cerinţelor în compunerea-eseu.
Descrierea structurală a secvenţei didactice de aplicare a metodei.
Într-un timp didactic anterior, elevii au avut de scris o compunere-eseu despre un personaj literar, respectând unele procedee de caracterizare utilizate de scriitori. Se precizează că acest eseu nu trebuie să depăşească o foaie A4, iar lectura lui să nu dureze mai mult de 5-7 minute.
Pasul 1
Profesorul explică elevilor ce vor face la lecţia curentă (sunt anunţate obiectivele) şi descrie metoda de abordare. Elevilor li se comunică ce vor trebui să facă şi de ce materiale au nevoie.
Pasul 2
Profesorul împarte elevilor fişe de evaluare a compunerii în care sunt trecuţi anumiţi itemi specifici caracterizării unui personaj literar şi explică elevilor cum trebuie să le folosească: scriind sintagma ce conţine caracterizarea sau notând cu x, ca fiind utilizată de autor, în căsuţa corespunzătoare acestuia din tabel, în dreptul autorului.
|
Autorul
|
Caracterizare fizică
|
Trăsături
de limbaj
|
Caracterizare indirectă
|
……
|
……
|
……
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Pasul 3
Profesorul roagă un elev să numească un autor, coleg al său, care trebuie să ia loc pe scaunul pregătit din faţa clasei şi care va citi compunerea.
Pasul 4
Autorul citeşte compunerea. Ceilalţi elevi sunt atenţi şi notează în tabel. Autorul care a terminat de citit primeşte şi răspunde la întrebările adresate de colegi, apoi numeşte un alt autor.
Sunt audiaţi 2-3 autori. Timp de lucru: 20 de minute.
Pasul 5
Elevii sunt invitaţi să discute, potrivit tabelelor, cine a reuşit să utilizeze mai multe procedee de caracterizare, dacă au fost comise greşeli, ce este important de ştiut când compunem un astfel de eseu, principalele concepte operaţionale. Timp de lucru: 10 minute.
Observaţii: alte metode utilizate la lecţie: explicativă, interogativă, demonstraţia, analiza şi sinteza.
Secvenţa II. De predare-învăţare: Titlul noii lecţii: ……Idem metodei anterioare…..Timp de lucru: 20 de minute.
NOTĂ.
Ambele modelizări ale acestei metode pot căpăta noi dimensiuni, generând noi variante prin complicarea sau simplificarea cerinţelor. Iată câteva sugestii.
Se pot proiecta itemi evaluativi asociaţi activităţii elevilor. Se pot impune limite temporale pentru fiecare activitate cât de mică, în scopul optimizării timpilor de reacţie a elevilor. Se pot construi penalităţi, acumulări sau dublări de puncte pentru întrebuinţarea sau recunoaşterea unor itemi mai complicaţi. Se pot da în avans credite şi anula penalităţi pentru greşeli. Se pot constitui echipe de jurizare sau / şi de intervenţie care să repare câte o greşeală etc.
Bibliografie
1. Ioan Cerghit, Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.
2. Georgeta Corniţă, Metodica predării şi învăţării limbii şi literaturii române, Editura Umbria, 1993.
3. Vistian Goia, Didactica limbii şi literaturii române pentru gimnaziu şi liceu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002.
4. Anca Munteanu, Incursiuni în creatologie, Editura Augusta, Timişoara, 1994, p. 265-280.
5. Materiale diseminate în urma stagiilor de formare pe probleme de metodologia şi tehnologia instruirii, organizate de diferite instituţii din ţară şi străinătate, axate pe „gândirea critică” (RWCT) şi pe „teoria inteligenţelor multiple”.
6. Georgeta Munteanu, Jocul didactic, mijloc de consolidare şi apreciere a deprinderilor de ortografie, în Revista de pedagogie, nr. 1, 1977, p. 30.
7. Eugen Nechilciuc, Jocul didactic – mijloc de consolidare a cunoştinţelor, de formare şi dezvoltare a priceperilor şi deprinderilor de exprimare corectă, Revista Limba şi literatura, Bucureşti, 1981, p. 448-452.
8. Mihaela Secrieru, Didactica limbii române, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006.