Șubreda memorie a Tanei Ivanova

Riposta (desigur glumeață!) a medicului moldovean care i-a reproșat pacientei sale că-i răspunde rusește la un salut adresat în română a pus pe jar tot ce e presă și tot ce ține de comunicarea virtuală. Așa cum a remarcat Mircea V. Ciobanu în articolul său din „Gazeta de Chișinău”, incidentul a acutizat și mai mult o societate împărțită nu atât pe criterii partinice, cât mai ales etnice. Ce mai, autoarea/autorul filmulețului a turnat gaz pe focul care și așa pălălăia destul de puternic, mai ales de când cu războiul din Ucraina! Nu am nicio îndoială că vina nu este a medicului, ci a unei practici habotnice de la noi în ceea ce privește limba de comunicare. Indolența noastră în această privință e un fenomen aparte, care l-a uimit mult pe ziaristul canadian Stephen Henighan (vezi volumul Provincia pierdută, traducere în română, 2005), care nu văzuse așa ceva în nicio țară din lume. Iată părerea lui în această privință – canadianul descrie o seară liniștită într-o curte de la Buiucani:

Grupul de femei ce stăteau pe bănci, sărutându-și și pocnindu-și câteodată copiii și nepoții una la alta, aminteau de un mic sat românesc. [...]

Sosirea unei tinere cu un copil mic le-a distras atenția de la bărbatul beat. Toată lumea admira copilul când a apărut o rusoaică. A aruncat o privire spre bănci, a așteptat un moment de tăcere și a spus „Dobrîi vecer” (Bună seara).

Transformarea s-a petrecut instantaneu. Rusoaica s-a așezat și în jumătatea de oră care a urmat s-a vorbit numai rusește. Mama fetiței de doisprezece ani îi murmura fetiței ceva în rusește și aceasta a răspuns în aceeași limbă.

Când rusoaica a plecat și conversația a reînceput să se poarte în limba română, am încercat să discut despre acest fenomen curios cu femeia de lângă mine. Mai bine educată decât celelalte, ea avea o diplomă universitară și lucra ca ziaristă. „În cea mai mare parte a țărilor”, am spus eu, „prezența unui vorbitor al unei limbi diferite nu ar determina întregul grup să schimbe limba pe care membrii grupului o vorbesc între ei”.

Femeia părea uimită. „Da, dar rusa este o limbă foarte puternică. Este cea mai puternică limbă din lume.” S-a oprit și mi-a aruncat o privire scurtă. „Poate că engleza devine acum mai puternică, dar după engleză, rusa este limba cea mai importantă.”

Am încercat să o contrazic, amintind de chineza mandarinilor, de spaniolă, arabă, de hindi-urdu. „Dacă rusa este atât de importantă”, am întrebat, „de ce sunt acum șomeri foștii profesori de rusă din Polonia și Ungaria? De ce se reducea numărul de studenți la facultățile de limba rusă din universitățile occidentale sau aceste facultăți chiar sunt închise uneori?”

„Nu este adevărat”, a spus femeia. „Oamenii din întreaga lume vorbesc rusa.” Era clar că nimic din ce aș fi putut spune nu ar li făcut-o să se răzgândească. După o jumătate de oră s-a apropiat o a doua rusoaică, a așteptat o pauză în conversația purtată în limba română și a pronunțat un „Dobrîi vecer” ca un îndemn. Din nou toată lumea a început să vorbească rusește.

Fenomenul e destul de vechi și îmi amintesc în acest sens de o poezie, probabil a lui Em. Bucov, care figura în nu știu care carte de citire din copilăria mea. Se intitula Prietenie și era obligatoriu s-o învățăm pe de rost. Cred că Mircea V. Ciobanu a mai prins-o, căci a stat neclintită în programa școlară ani la rând. Știu și acum pe dinafară câteva strofe:

Asta-i Tanea Ivanova,
Ea din Moscova-i venită
Și trăiește în Moldova
Cu mămica ei iubită.
Eu îi zic: „– Dă mingea-ncoace!”
Ea-mi răspunde: „Ponimaiu!”,
Dar de fapt se cam preface –
Încă nu ne știe graiul.

Ei bine, au trecut aproape 80 de ani, dar Tanea Ivanova continuă să se „prefacă”, căci nici ea, nici copiii ei și nici nepoții dânsei încă nu ne știu graiul!... Mai mult, se pare că „procesul” continuă tot din perspectiva Bucov, căci strofa finală glorifica „duioasa” noastră „drujbă”:

Și de-atunci prietenește
Stăm cu cărțile în față:
Eu o-nvăț moldovenește,
Ea rusește mă învață.

Pe de o parte, pare că în Republica Moldova Ivanovii au pierdut inițiativa lingvistică, pe de alta, flegmatica noastră bunătate continuă să ne joace feste. Dovadă e și faptul că nimeni nu a încercat să afle cine e tipa sau tipul care a postat filmulețul în internet cu un scop precis – să provoace vrajbă. În schimb, cum accentuează și Mircea V. Ciobanu, conducerea spitalului îl pedepsește pe medicul care nu s-a sfiit să riposteze noii clone a Tanei Ivanova.

28 iulie 2023