Guvernarea pas (2021 – 2025)

Guvernarea PAS a început la mijlocul anului 2021, după câștigarea alegerilor parlamentare anticipate cu un scor fără precedent de către partidul al cărui nume îl poartă și se datorează, în principal, liderului acestuia, Maia Sandu, care și-a adjudecat primul mandat de președinte într-un mod zdrobitor, cu circa jumătate de an înainte. Între Guvernarea PAS și Maia Sandu nu se poate face o disociere clară. Când spui Maia Sandu, spui Guvernarea PAS, iar când spui Guvernarea PAS, spui Maia Sandu.

În cea de-a doua confruntare electorală cu președintele în exercițiu, prima din 2016 fiind pierdută, Maia Sandu avea avantajul imaginii deosebit de negative pe care Igor Dodon și-o crease, în cei 4 ani de mandat, în urma implicării sale în mai multe scandaluri răsunătoare, cum a fost operațiunea kuliokul, privind finanțarea partidului său de către Moscova, care a făcut mare vâlvă în mass-media din Republica Moldova. Pe acest vot negativ, Maia Sandu a reușit să câștige primul tur al alegerilor, scorul fiind destul de strâns între ea și contracandidatul său, respectiv 36,16% față de 32,61%. După anunțarea rezultatelor, a avut loc o reconfigurare a scenei politice pe segmentul de dreapta și o mobilizare fără precedent a forțelor proeuropene în vederea pregătirii celui de-al doilea tur de scrutin. Mobilizarea exemplară a dreptei politice pentru bătălia finală a asigurat victoria istorică a Maiei Sandu în alegeri. Aceasta a câștigat alegerile prezidențiale cu un scor electoral zdrobitor, diferența dintre ea și Igor Dodon fiind de peste 15 procente, respectiv 57,72% față de 42,28%.

Alegerile prezidențiale din anul 2020 au avut o mare însemnătate istorică atât pentru Basarabia, cât și pentru România. Era pentru prima dată când un candidat cu opțiuni clar proeuropene, declarate și recunoscute în mod public, a câștigat în mod detașat scrutinul prezidențial, în ciuda eforturilor disperate, precum și a resurselor imense folosite de contracandidatul său prorus și de patronii săi de la Moscova.

Maia Sandu a înțeles că această victorie nu era suficientă sau mai bine zis era incompletă, dacă nu avea să fie urmată de preluarea deplină a puterii, în urma unor alegeri parlamentare anticipate pe care PAS să le câștige și să formeze un nou legislativ, cu al cărui ajutor să reformeze societatea și să transforme Republica Moldova într-o țară cu o democrație veritabilă, în care să domnească legea și statul de drept. Ca urmare, la scurt timp, după ce Guvernul Chicu a demisionat, Maia Sandu a organizat consultări cu partidele parlamentare în vederea desemnării unui candidat pentru funcția de prim-ministru. După două tentative eșuate de a forma un guvern viabil, președintele a forțat crearea condițiilor necesare pentru declanșarea alegerilor anticipate, prin desemnarea succesivă a Nataliei Gavrilița și a lui Igor Grosu pentru funcția de prim-ministru, ambii fără nici cea mai mică șansă de a fi acceptați de o majoritate parlamentară ostilă. Drept consecință, Maia Sandu avea, acum, posibilitatea constituțională de a dizolva Parlamentul și a convoca alegeri parlamentare anticipate, sens în care s-a adresat Curții Constituționale, cerându-i să se pronunțe în privința situației create.

La 28 aprilie 2021, Curtea Constituțională a emis o decizie definitivă, irevocabilă și obligatorie, prin care i-a dat posibilitatea președintei Maia Sandu să dizolve Parlamentul și să convoace alegeri anticipate. În aceeași zi, Maia Sandu a semnat decretul de dizolvare a Parlamentului și a stabilit data alegerilor parlamentare pentru 11 iulie 2021. PAS, partidul prezidențial, a câștigat scrutinul parlamentar într-o manieră zdrobitoare, cu un scor de 52,80%, pe care nu l-a putut prevedea nimeni, nici măcar liderii acestuia. Cele două partide de stânga, socialiștii și comuniștii, au reușit să supraviețuiască politic și să obțină un procentaj de 27,17%, care le-a asigurat locul al doilea în Parlament din punct de vedere al numărului de deputați. În Parlament au intrat 3 forțe politice cărora le-au revenit următoarele mandate: Partidul Acțiune și Solidaritate – 63 de mandate; Blocul electoral al Comuniștilor (10) și Socialiștilor (22) – 32 de mandate; Partidul Șor – 6 mandate.

Alegerile parlamentare anticipate au avut o miză uriașă pentru viața politică din Republica Moldova, precum și pentru calea de dezvoltare pe care aceasta avea să o urmeze. La numai o zi de la alegerea conducerii Parlamentului, care a avut loc la 29 iulie 2021, Maia Sandu a convocat partidele parlamentare la consultări în vederea desemnării candidatului pentru funcția de prim-ministru. Reprezentanții grupului parlamentar al comuniștilor și socialiștilor, de opoziție, nu au dat curs invitației. După consultări, în aceeași zi de 30 iulie 2021, președinta Maia Sandu a semnat decretul prin care a nominalizat-o pe Natalia Gavriliță pentru funcția de premier.

La 6 august 2021, a avut loc sesiunea extraordinară a Parlamentului, în cadrul căreia prim-ministrul desemnat a prezentat deputaților Programul de guvernare, intitulat Moldova vremurilor bune, precum și lista nominală a noului Cabinet de miniștri. Guvernul Gavrilița a primit votul de încredere al Parlamentului, fiind susținut de 61 de deputați, toți ai PAS. Natalia Gavriliţă devenea, astfel, al 15-lea prim-ministru al Republicii Moldova de la declararea Independenței.

Presa internațională a salutat învestirea Guvernului Gavriliță, reiterând promisiunea PAS de a „înlocui Rusia prin legături mai strânse cu Uniunea Europeană și de a curăța de corupție Moldova”.

Preluarea întregii puteri politice de către un singur partid (PAS) a încheiat o perioadă de peste 15 ani, timp în care Republica Moldova a fost condusă de guverne de coaliție, formate din două sau mai multe partide, care a fost caracterizată de neînțelegeri și instabilitate politică. După preluarea întregii puteri, Maia Sandu și partidul său de guvernământ nu au avut timp de acomodare prea mult, deoarece și-au început activitatea în plină criză sanitară, cauzată de pandemia de Covid-19, pentru care Republica Moldova nu era pregătită și nu avea fondurile necesare asigurării protecției populației împotriva virusului. La pandemia de Covid-19, pe parcursul anului 2022, s-au adăugat noi crize și amenințări la adresa întregii Europe și, implicit, a Republicii Moldova, cum ar fi: războiul declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei, criza energetică, valul numeros de refugiați ucraineni, creșterea vertiginoasă a inflației și a prețurilor, iar pentru Chișinău, în mod particular, încercările de destabilizare politică și de schimbare prin violență a puterii abia instalate.

Alăturându-se lumii civilizate, Maia Sandu a condamnat, încă de la început și în repetate rânduri, atacurile sângeroase, inumane și nejustificate ale Rusiei împotriva Ucrainei. În același timp, administrația de la Chișinău a deschis granițele și a acordat asistență sutelor de mii de refugiați ucraineni, care au tranzitat Republica Moldova sau care au rămas pe teritoriul acesteia, primind sprijin financiar, în acest scop, din partea UE și a altor donatori internaționali. Pe de altă parte, pentru a stopa propaganda de război, desfășurată în Republica Moldova, și a informa corect opinia publică, la cererea Consiliului Audiovizualului (CA), Comisia pentru Situații Excepționale (CSE) a suspendat licența de emisie a șase posturi de televiziune proruse și antiguvernamentale.

În acest context, se impune să precizăm că, în primii doi ani ai mandatului Maiei Sandu, relațiile Republicii Moldova cu Federația Rusă au intrat într-un con de umbră, ajungând la cel mai scăzut nivel din ultimii treizeci de ani. În același timp, volumul relațiilor comerciale dintre cele două state a scăzut vertiginos, acestea fiind orientate în cea mai mare parte către UE și terțe țări. Pe plan intern, prioritățile guvernării PAS au fost, în această perioadă, și continuă să fie, reformarea justiției și lupta împotriva corupției, îndeosebi a marii corupții, de la vârful instituțiilor statului. Inițiativele legislative ale majorității parlamentare, transformate în legi, au schimbat cadrul juridic și criteriile de selecționare a magistraților (procurori, judecători – n.n.) și au dus la înlăturarea din funcții a celor corupți, mergând până la conducerea Procuraturii Generale.

În această luptă nu au fost omiși nici oamenii politici, începând cu fostul președinte, Igor Dodon, și continuând cu alți lideri ai PSRM și ai Partidului Șor, care fac obiectul unor dosare ce cercetare penală, aflate în curs de judecare. De asemenea, au fost continuate și măsurile de urmărire penală împotriva unor cunoscuți oligarhi, precum Vladimir Plahotniuc și Ilan Șor, condamnați în dosarul miliardului furat, care au reușit să se sustragă efectuării pedepsei, fugind în străinătate.

Profitând de situația nefavorabilă creată de criza energetică, adversarii puterii, atât din interior, cât și din exterior, au pus la cale mai multe tentative de destabilizare a Republicii Moldova. La un an de la preluarea mandatului, guvernarea s-a confruntat cu proteste virulente, instigate și plătite de oligarhul fugar Ilan Șor, susținut de comuniști și socialiști, și având sprijinul serviciilor secrete rusești, prin care s-a încercat înlăturarea puterii de la Chișinău și readucerea Republicii Moldova în sfera de influență a Moscovei. După aproape două luni de proteste antiguvernamentale, pe parcursul lunilor septembrie-noiembrie 2022, Comisia pentru Situații Excepționale (CSE) a interzis protestele care implicau blocarea drumurilor publice în zilele lucrătoare și le-a limitat la cel mult 4 ore pe cele din zilele nelucrătoare.

În acest context politic intern tensionat, la 10 februarie 2023, după un an și jumătate de guvernare, premierul Natalia Gavrilița și-a anunțat demisia, luând prin surprindere pe toată lumea, mai puțin pe cei avizați, precum președinta Maia Sandu, cu care a convenit această decizie. Cum era și de așteptat, președinta Maia Sandu și mulți dintre colegii săi de partid, miniștri și parlamentari, au recunoscut meritele fostului prim-ministru de a conduce țara într-o perioadă de crize suprapuse destul de dificile, amplificate de declanșarea războiului Rusiei împotriva Ucrainei, apreciind eforturile sale deosebite, făcute în acest sens.

Deși demisia Guvernului Gavrilița a fost neașteptată, totuși aceasta nu a fost întâmplătoare și nici forțată, ci impusă de o necesitate politică. Au existat cauze reale care au determinat plecarea ex-premierului Natalia Gavrilița. La scurt timp după demisia premierului Natalia Gavrilița, evenimentele s-au succedat într-un ritm foarte accelerat. În aceeași zi, președinta Maia Sandu a convocat reprezentanții partidelor parlamentare la consultări, cu scopul desemnării candidatului pentru funcția de prim-ministru. Partidele rusofone ale opoziție parlamentare, respectiv Blocul Comuniștilor și Socialiștilor (BCS) și Partidul Șor, au respins în mod categoric invitația președintei Maia Sandu, pronunțându-se pentru alegeri anticipate.

Noul premier desemnat de președinte, Dorin Recean, a declarat că va grăbi formarea noului guvern și că dominanta programului de guvernare va fi integrarea europeană, respectiv accelerarea procesul de armonizare a legislației și implementarea tuturor angajamentelor convenite cu UE. În data de 16 februarie 2023, Dorin Recean și echipa sa guvernamentală au cerut vot de încredere Parlamentului pentru un mandat de patru ani. Guvernul condus de Dorin Recean a fost învestit cu votul a 62 de deputați din cei 63 ai majorității parlamentare.

Parlamentarii rusofoni ai opoziției (socialiști, comuniști și ai Partidului Șor) au boicotat ședința de învestire, blocând tribuna Parlamentului, pentru o anumită perioadă de timp, în încercarea infantilă de a împiedica această ceremonie.

Dorin Recean a prezentat Programul de guvernare al noului Cabinet de miniștri, intitulat Moldova prosperă, sigură, europeană, punând accent pe prioritățile momentului.

,,Noua” echipă guvernamentală era, în realitate, o ,,resetare” a Guvernului Gavrilița, deoarece 11 dintre cei 16 miniștri ai acestuia își păstrau vechile portofolii.

Următorul pas, după instalarea Guvernului Recean, a fost rezolvarea crizei de identitate, respectiv repunerea în drepturi a limbii române. Timp de aproape 30 de ani, societatea din stânga Prutului a fost măcinată de o puternică criză de identitate, cauzată de introducerea în Constituția din 1994 a unor neadevăruri privind identitatea etnică și limba vorbită de populația majoritară din această veche provincie românească. Controversa în jurul identității a determinat convulsii sociale și politice grave, în această perioadă, între adepții teoriilor moldovenismului, impuse de ocupația țaristo-sovietică, și susținătorii adevărului lingvistic și istoric, recunoscut de foruri științifice autohtone și străine, inclusiv din Rusia. Nicio guvernare anterioară celei a PAS, în majoritatea lor rusofone sau filoruse, nu a fost preocupată să rezolve această problemă sensibilă, care a dezbinat atâția ani societatea din Republica Moldova. Doar Curtea Constituțională a emis o Decizie, în data de 5 decembrie 2013, prin care i-a conferit textului Articolului 13 un alt sens, respectiv cel autentic, conținut în Declarația de Independență, care a produs efecte juridice imediate. Dar prevederile acestei Decizii nu au fost aplicate de niciuna dintre guvernările anterioare, timp de 10 ani. Tocmai din acest punct a plecat Guvernarea PAS când, la sfârșitul lunii februarie 2023, a introdus în legislativ un proiect de lege care prevedea ca în textul tuturor legilor, inclusiv în Constituție, sintagma „limba moldovenească”, la orice formă gramaticală, să fie înlocuită cu glotonimul „limba română”, care devine, astfel, limba oficială a Republicii Moldova.

Proiectul de lege a fost dezbătut în plenul Parlamentului în două lecturi, în 2 și, respectiv, 16 martie 2013 și a fost votat de 57 de deputați, 56 aparținând majorității PAS, iar unul neafiliat. Pe data de 22 martie 2023, președinta Maia Sandu a promulgat această Lege prin care s-a repus în drepturile ei firești limba română și s-a rezolvat, astfel, o lungă criză de identitate și nedreptate pentru națiunea română.

În anul 2023, Guvernarea PAS s-a confruntat cu o nouă problemă pe plan intern, respectiv cea a alegerii noului bașcan al Găgăuziei. Pe datele de 30 aprilie și 14 mai 2023, au avut loc cele două tururi ale alegerilor, în urma cărora primii doi clasați, Evghenia Guțul și Grigori Uzun, au obținut 52,36% din voturi, respectiv 47,61%. Imediat după anunțarea rezultatelor, Evghenia Guțul a declarat: „Suntem un partid prorus. Vrem să prietenim, în continuare, cu Federația Rusă, să prietenim cu alte țări. Nu ne dorim conflicte”. Fiind fieful partidelor proruse, Moscova nu a ezitat să se implice în alegerile din Găgăuzia, atât direct, prin trimiterea la Comrat a unor așa-ziși polit-tehnologi care, în realitate, erau cadre ale serviciilor de informații, cât și indirect, prin unele surse de influență din domeniile politic și artistic, cu scopul de a-l susține pe candidatul favorit pentru funcția de guvernator al regiunii. Din aceste motive, conducerea de la Chișinău a boicotat ceremonia învestirii noului bașcan, care a avut loc pe 19 iulie 2023, în piața centrală din Comrat.

Venirea la putere a unui bașcan prorus, susținut de un partid ostil Chișinăului, a determinat tensionarea relațiilor Comratului cu autoritățile centrale și a generat o retorică separatistă accentuată, servind intereselor Rusiei, în contextul în care aceasta a declanșat un amplu război hibrid, pentru a destabiliza situația politică din Republica Moldova. Ca urmare, Chișinăul nu l-a recunoscut pe bașcanul nou-ales nici după doi ani de la scrutin, președinta Maia Sandu refuzând să semneze decretul de numire, conform legislației în vigoare. Această situație tensionată dintre bașcan și conducerea Republicii Moldova are drept cauză principală apartenența Evgheniei Guțul la un ,,grup criminal”, condus de oligarhul fugar Ilan Șor, lucru recunoscut public de Maia Sandu. În acest sens, Maia Sandu declara, la 19 noiembrie 2023, următoarele: „Atât timp cât ea lucrează pentru o grupare criminală, nu am cum să semnez Decretul. Cineva care face parte dintr-o grupare criminală nu poate face parte din Guvernul Republicii Moldova. Guvernul Republicii Moldova este o instituție în slujba cetățeanului și nu poate să cuprindă oameni care lucrează pentru grupări criminale”.

În contextul războiului împotriva Ucrainei, declanșat de Rusia, la 24 februarie 2022, președintele Volodymyr Zelensky a solicitat, la 28 februarie 2022, liderilor de la Bruxelles să aprobe, în regim de urgență, admiterea țării sale în structurile integratoare ale UE. La doar trei zile după acest demers, Republica Moldova, profitând de oportunitatea creată, a înaintat la rândul ei o cerere similară de aderare la UE, semnată, la 3 martie 2022, de președinta Maia Sandu, președintele Parlamentului, Igor Grosu și de premierul Natalia Gavrilița.

La 11 aprilie 2022, Comisarul pentru vecinătate și extindere al UE, Olivér Várhelyi, aflat într-o vizită la Chișinău, i-a transmis ministrului afacerilor externe și integrării europene, Nicu Popescu, chestionarul Comisiei Europene privind cererea de aderare la UE a Republicii Moldova.

Între timp, lucrurile s-au accelerat și s-au dezvoltat în direcția dorită și așteptată atât de mult de liderii de la Chișinău. La 17 iunie 2022, Comisia Europeană a recomandat statelor membre ale UE să acorde Republicii Moldova și Ucrainei statutul de țară-candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană. La nicio săptămână de la recomandarea CE, respectiv la 23 iunie 2022, președintele Consiliului European, Charles Michel, a anunțat că Republica Moldova și Ucraina au primit statutul de țară-candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană, decizia fiind aprobată în unanimitate. Înaltul demnitar european a adresat felicitări șefilor de stat ai celor două țări și a apreciat că decizia Consiliului European este „un moment istoric”.

La Chișinău, decizia Bruxelles-lui, unică în istoria UE, a produs un entuziasm extraordinar, deoarece autoritățile nu se așteptau la o reacție atât de promptă din partea organismelor europene. Au existat însă și reacții nefavorabile în Republica Moldova față de obținerea statutului de țară-candidat la UE, exprimate, cum era de așteptat, de forțele proruse și antieuropene. Astfel, minoritatea parlamentară, formată din deputații comuniști și socialiști, și-a arătat nemulțumirea față de semnarea cererii de aderare la UE, pe care au calificat-o drept una „pur populistă”, precizând că „adoptarea unor decizii atât de serioase cu privire la vectorul de dezvoltare a țării trebuie realizată ținând cont și de regiunea transnistreană, or obiectivul de bază al Republicii Moldova este reintegrarea țării”.

Pentru susținerea largă a demersului său european, la 21 mai 2023, Guvernarea PAS, în frunte cu președinta Maia Sandu, a organizat, în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, un grandios miting – Adunarea ,,Moldova Europeană” –, la care au participat în jur de 80 000 de persoane. Acțiuni similare au fost desfășurate în diasporă, precum și în alte 33 de orașe din Europa. După alocuțiunile rostite de președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, precum și de cei mai importanți lideri ai Republicii Moldova, Adunarea ,,Moldova Europeană” a adoptat o rezoluție, aprobată de toți oamenii prezenți în Piață.

Parlamentul Republicii Moldova a validat, la 25 mai 2023, Rezoluția Adunării „Moldova Europeană”, cu votul a 55 de deputați ai majorității parlamentare, cei ai minorității, toți de orientare prorusă, neparticipând la vot.

Mergând pe aceeași cale, pe data de 1 iunie 2023, a avut loc, la castelul-cramă Mimi, din localitatea Bulboaca, cel de-al doilea Summit al Comunității Politice Europene (CPE), primul fiind organizat, în Praga, la 6 octombrie 2022. La acesta au participat cei 27 de lideri ai statelor membre ale UE, precum și omologii lor din alte 20 de țări de pe continentul european. În afară de capitolul imagine și vizibilitate, care a fost un câștig enorm pentru președinta Maia Sandu și Republica Moldova, Chișinăul a obținut o reafirmare categorică a sprijinului liderilor europeni pentru accederea țării în Uniunea Europeană. Acesta s-a concretizat, la 15 decembrie 2023, când Charles Michel, președintele Consiliului European, a anunțat decizia UE privind începerea negocierilor de aderare cu Republica Moldova. Tema deschiderii negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeană a fost reluată de Maia Sandu și în mesajul său din 24 decembrie 2023, transmis cu ocazia marcării a 3 ani de la preluarea mandatului.

Pe plan intern, la 5 noiembrie 2023, au fost organizate alegeri locale în termen, care au încheiat un ciclu electoral complet pentru PAS, început cu cele prezidențiale, din anul 2020 și continuat cu alegerile parlamentare anticipate, din anul 2021. Noutatea absolută a acestui ciclu de alegeri constă în faptul că, spre deosebire de scrutinele anterioare, toate aceste trei rânduri de alegeri au fost câștigate de un singur partid, PAS. Câștigarea detașată și a alegerilor locale de către același partid întregește tabloul puterii politice actuale din Republica Moldova. În plus, această victorie a făcut ca PAS să-și consolideze puterea în teritoriu și să devină principalul și cel mai important partid de pe eșichierul politic.

După cele două tururi ale alegerilor localele, din noiembrie 2023, rezultatele arată că PAS, partidul de guvernământ, a obținut aproape 1/3 din mandatele pentru consiliile raionale, în timp ce rivalul său politic, PSRM, sub 1/4 dintre acestea. PAS a câștigat președinția a 18 consilii raionale din cele 32, în urma constituirii de coaliții împreună cu alte partide politice, inclusiv cu reprezentanții PSRM, principalul său rival. Rezultatele alegerilor locale arată că, la nivel național, s-a produs o rocadă a puterii între cele două partide principale. După cum se poate lesne observa, PAS a câștigat în mod detașat alegerile locale la toate capitolele, surclasându-și toți adversarii politici și, îndeosebi, PSRM, principalul său oponent.

Singurul capitol la care PAS a pierdut alegerile a fost cel al postului de primar general, încă din primul tur, când candidatul MAN, Ion Ceban, a obținut 50,62% din voturi (132 802), în timp ce reprezentantului PAS, Lilian Carp, i-au revenit doar 28,23% (74 074).

Întrucât, pe plan intern, actuala putere se confrunta în mod dur cu opoziția rusofonă pe tema integrării, președinta Maia Sandu a hotărât organizarea unui referendum constituțional privind subiectul respectiv, preconizat să aibă loc pe 20 octombrie 2024, odată cu alegerile prezidențiale. Intenția conducerii de la Chișinău a fost ca rezultatul referendumului să fie folosit pentru revizuirea Constituției, prin introducerea în textul acesteia a două noi articole care să ,,reconfirme identitatea europeană a poporului” și să ,,declare integrarea în UE obiectiv strategic al Republicii Moldova”. În acest mod, puterea dorea să se asigure că prin referendumul constituțional propaganda prorusă, care punea sub semnul îndoielii susținerea populației pentru integrare, va fi contracarată definitiv, că va închide pentru totdeauna polemica cu privire la vectorul extern al Republicii Moldova și că obiectivul integrării va deveni unul ireversibil, chiar și în situația schimbării conducerii de la Chișinău. Acest demers a început la 18 martie 2024, când Maia Sandu a făcut un apel către Parlament, solicitându-i să declanșeze procedura de organizare a referendumului de aderare a Republicii Moldova la UE.

La 21 martie 2024, Parlamentul a adoptat Declarației cu privire la integrarea europeană a Republicii Moldova, votată de 54 de deputați, toți din cadrul majorității parlamentare, opoziția neparticipând la vot. Mai mult, opoziția a refuzat să ia parte la consultările cu președinta Maia Sandu din 8 februarie 2024, criticând inițiativa acesteia și cerând populației să nu participe la referendumul preconizat. La 25 ianuarie 2024, Maia Sandu a declanșat o amplă campanie de consultări publice privind organizarea referendumului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Acestea s-au desfășurat periodic și au inclus dezbateri cu reprezentanți ai comunităților locale, mediului privat, societății civile, formatorilor de opinie, jurnaliștilor, reprezentanților diverselor ramuri ale economiei și vieții social-culturale, precum și ai partidelor politice. În acest context, șeful statului a pus accentul pe rolul presei și al formatorilor de opinie în informarea corectă și echidistantă a cetățenilor despre procesul de aderare a țării la UE.

Încă de la declanșarea agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei (24 februarie 2022), conducerea politică de la Chișinău s-a situat pe o poziție corectă, alături de aliații săi euro-americani, condamnând cu fermitate acțiunea militară a Moscovei, ocuparea prin forță a unor teritorii ucrainene și crimele de război comise de militarii ruși. Această atitudine a determinat Moscova să declanșeze un adevărat război hibrid împotriva Republicii Moldova, prin care a urmărit pedepsirea conducerii de la Chișinău, destabilizarea politică internă, înlocuirea actualei puteri cu una loială Kremlinului și readucerea acestui teritoriu în sfera de influență a Rusiei. Războiul hibrid a inclus diverse forme de manifestare, precum: războiul declarațiilor între Moscova și Chișinău; acuzații și amenințări directe; diseminarea de știri false la adresa Chișinăului; apelarea la pârghia transnistreană; reînvierea narațiunii ruse despre ,,bătălia granițelor istorice”; implicarea ,,coloanei a cincea” rusofone în acțiuni de destabilizare; invective la adresa unor oficiali de la Chișinău; amestecul Rusiei în alegerile din Găgăuzia; agenți FSB implicați în acțiuni subversive; ingerințele Moscovei în treburile religioase ale Republicii Moldova; lista neagră a Moscovei, cu interzicerea intrării în Rusia a unor oficiali moldoveni; implicarea Moscovei în alegerile prezidențiale și referendumul din 2024. În această situație destul de dificilă și tensionată, Republica Moldova și-a intensificat, în primul rând, relațiile cu UE și SUA, a apelat la sprijinul de orice natură al acestora și a accelerat demersurile de integrare europeană.

Pentru a contracara efectele războiului hibrid al Rusiei, Chișinăul, susținut de aliați, a întreprins o serie de acțiuni curajoase, precum: retragerea din Adunarea Interparlamentară a CSI și denunțarea acordurilor cu aceasta; denunțarea Acordului privind activitatea Companiei „MIR”; înființarea Centrului pentru combaterea propagandei ruse; suspendarea unor posturi tv și blocarea mai multor portaluri web; expulzarea unei mari părți a personalului Ambasadei Rusiei; denunțarea parteneriatului cu serviciile de informații ruse; sancționarea persoanelor implicate în destabilizarea Republicii Moldova; înființarea Misiunii civile a UE; dejucarea acțiunilor de destabilizare ale ,,coloanei a cincea” rusofone; expulzarea reciprocă de diplomați; adoptarea Declarației Parlamentului privind agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei; Rezoluția Parlamentului European de condamnare a rolului Rusiei în escaladarea tensiunilor din Republica Moldova.

Întrucât anul 2024 era anul alegerilor prezidențiale, la 16 mai, majoritatea parlamentară a aprobat un proiect de Hotărâre prin care a stabilit că alegerile prezidențiale la termen vor fi organizate pe data de 20 octombrie. La propunerea președintei Maia Sandu, legislativul a adoptat în aceeași zi Hotărârea nr. 121 prin care a stabilit că, odată cu alegerile prezidențiale, va avea loc și referendumul republican constituțional privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

La scurt timp după stabilirea datei alegerilor prezidențiale, Kremlinul și oligarhii fugari din Republica Moldova, aflați în serviciul Moscovei, au încercat să stabilească o strategie comună și să identifice un candidat unic, pe care să-l opună președintei Maia Sandu, cotată cu cele mai mari șanse de a câștiga un nou mandat. Pentru realizarea acestui proiect, au fost convocați, pe 19 mai 2024, la o întâlnire, mai mulți lideri politici cu orientări proruse, unii dintre ei chiar așa-ziși unioniști, în vederea unirii eforturilor pentru atingerea acestui obiectiv. Deși toți participanții la reuniunea respectivă s-au pronunțat în favoarea găsirii unui candidat comun redutabil, care să o înfrunte pe Maia Sandu, nu s-a căzut de acord asupra vreunei persoane. Pentru a atenua consecințele de imagine ale acestui eșec lamentabil, Igor Dodon a anunțat, pe 8 iulie 2024, că partidul său îl va sprijini în calitate de candidat pe fostul procuror general, de etnie găgăuz, Alexandr Stoianoglo, care a fost prezentat drept „candidatul comun” de facto al opoziției, răspunzând astfel unei „solicitări din partea poporului Republicii Moldova”.

În această situație, pentru a reduce șansele Maiei Sandu, Moscova a lansat în cursa electorală un număr de 10 candidați rusofoni sau rusofili din totalul de 17, care și-au anunțat candidatura. Cu toate că din inflația de candidați ai partidei proruse cei mai mulți nu aveau nicio șansă să intre în turul al doilea al alegerilor, toți au avut ca sarcină principală, trasată de Kremlin, de a folosi campania electorală pentru boicotarea referendumului constituțional, precum și pentru denigrarea Maiei Sandu și a Guvernării PAS.

La 24 septembrie 2024, Comisia Electorală Centrală (CEC) a încheiat procesul de înregistrare a candidaților și a stabilit că la alegerile prezidențiale vor participa doar 11 candidați. Dintre cei 11 candidați, 8 erau de orientare prorusă sau adepți ai statalității moldovenești, sprijiniți de Moscova și de partidele rusofone, care se opuneau accederii Republicii Moldova în UE, alegând opțiunea ,,NU” la apropiatul referendum, ceilalți 3, în frunte cu Maia Sandu, fiind de o orientare proeuropeană declarată.

După procesarea celor 2 219 procese-verbale ale primului tur, CEC a constatat că Maia Sandu a obținut o victorie zdrobitoare prin votul a 42,45% (656 354) dintre cetățeni, în timp ce contracandidatul său pro-rus, Alexandr Stoianoglo, doar 25,98% (401 726). Astfel, aceștia aveau să se confrunte și în turul al doilea al prezidențialelor, programat pentru 3 noiembrie 2024.

În ceea ce privește referendumul, rezultatul acestuia a fost pe muchie de cuțit. Referendumul a trecut cu 50,38% (750 075) din voturi pentru opțiunea ,,DA”, procentul celor care au votat împotrivă fiind de 49,62% (738 799), confirmând, astfel, angajamentul Chișinăului de a merge pe calea europeană. Trecerea referendumului, deși diferența între cele două opțiuni a fost destul de redusă, reprezintă o victorie, chiar dacă a la Pirus, a susținătorilor integrării europene și a fost asigurată de votul alegătorilor din diasporă. Dezamăgită de acest rezultat, Maia Sandu a pus acest semieșec pe seama corupției electorale a forțelor rusofone, sprijinite de Ilan Șor și de Moscova.

Într-o primă reacție, venită la scurt timp după închiderea secțiilor de votare, Maia Sandu a acuzat grupările criminale, împreună cu forțe străine (Rusia – n.n.), că ar fi cumpărat circa 300 000 de voturi.

Curtea Constituțională (CC) a confirmat, la 31octombrie 2024, rezultatul referendumului constituțional privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Ca urmare, Constituția Republicii Moldova a fost amendată cu două alineate noi, prin care s-a reconfirmat identitatea europeană a poporului și ireversibilitatea parcursului european al țării, integrarea în Uniunea Europeană fiind declarată drept obiectiv strategic.

Înaintea turului al II-lea al alegerilor prezidențiale, majoritatea candidaților eliminați în primul tur, fiind proruși, și-au îndemnat simpatizanții să-l voteze pe Alexandr Stoianoglo. Dintre cei declarați proeuropeni doar unul a cerut în mod explicit alegătorilor săi să o voteze pe Maia Sandu. Cu toate acestea, Maia Sandu a câștigat în mod detașat și turul al doilea al alegerilor, acumulând 55,35% (930 238) din voturi, în timp ce Alexandr Stoianoglo a obținut 44,65% (750 370), cu aproape 11% mai puțin.

Pe 28 noiembrie 2024, Curtea Constituțională a confirmat rezultatele alegerilor prezidențiale și a validat noul mandat de președinte al Maiei Sandu.

La 24 decembrie 2024, în ziua în care a împlinit 4 ani de la preluarea primului mandat, Maia Sandu a depus a doua oară jurământul de învestire în funcția de președinte al Republicii Moldova și a intrat în exercițiul funcțiunii. În cei 34 de ani care au trecut de la declararea Independenței, Maia Sandu este primul și singurul dintre cei șase președinți care și-a făcut un crez politic fundamental din integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană și care a rupt în mod definitiv și categoric legăturile ombilicale cu Federația Rusă. Acest crez politic a călăuzit-o începând cu declanșarea campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din anul 2020 și a rămas o constantă a politicii sale pe întreg parcursul primului său mandat, reușind să câștige încrederea deplină atât a factorilor de decizie de la Bruxelles, cât și a celor de la Washington.

Referendumul constituțional și alegerile prezidențiale, din 20 octombrie și 3 noiembrie 2024, au constituit două evenimente cruciale în drumul Republicii Moldova către Uniunea Europeană. Referendumul, inițiat și organizat la propunerea președintei Maia Sandu și susținut de Guvernarea PAS, a fost conceput ca o modalitate de a stabili integrarea europeană drept obiectiv strategic pentru Republica Moldova, indiferent de culoarea politică a guvernărilor care va să vină la Chișinău. Acest lucru a fost realizat, chiar dacă rezultatele referendumului nu au fost conform așteptărilor, prin modificarea Constituției și reconfirmarea în textul acesteia a ,,identității europene a poporului și a ireversibilității parcursului european al Republicii Moldova”, care a fost asumat drept obiectiv strategic de țară. De altfel, victoria referendumului nu ar fi fost deplină dacă Maia Sandu nu ar fi câștigat alegerile prezidențiale, deoarece între aceste două evenimente a existat o legătură strânsă, intrinsecă, sine qua non. Obținerea unui nou mandat de către aceasta a contribuit major la consolidarea rezultatelor referendumului, precum și a drumului Republicii Moldova spre integrarea în Uniunea Europeană.

Pe de altă parte, a creat condițiile pentru îndeplinirea și a celui de-al treilea act politic major necesar securizării negocierilor de aderare, respectiv adjudecarea alegerilor parlamentare din toamna anului 2025.

Alegerile prezidențiale și referendumul au fost urmărite cu mare interes de Cancelariile euro-atlantice, iar victoria categorică a Guvernării PAS, obținută în contextul ingerințelor și manevrelor fără precedent ale Rusiei în procesul electoral, au produs reacții de satisfacție deosebite din partea acestora.