Alexandru Bantoș – un rug aprins al identității românești a Basarabiei
Pentru tipar
Plecarea neașteptată a lui Alexandru Bantoș, la 28 martie 2025, în urma unei boli necruțătoare, mi-a produs o mare durere sufletească și un imens gol în interiorul ființei mele!
Toată viața lui a fost în serviciul Limbii Române, din care și-a făcut un crez de nezdruncinat, până la sfârșitul său implacabil, în ciuda presiunilor și hărțuielilor venite din partea guvernanților proruși și antiromâni din Basarabia românească.
Alexandru Bantoș a fost unul dintre membrii fondatori ai prestigioasei publicații de cultură și știință, alături de Ion Dumeniuk și Nicolae Mătcaş, denumită atât de frumos și semnificativ „Limba Română”.
Revista „Limba Română” a apărut, în primăvara anului 1991, într-un
context politic şi social intern extrem de tensionat, determinat de confruntarea dură dintre Mișcarea de Renaștere Națională a românilor basarabeni, care făceau eforturi disperate pentru a-şi redobândi identitatea națională adevărată, istorică și rezistența totalitară sovieto-mancurțiană, care dorea cu orice chip să mențină Basarabia în sfera de influentă rusă, chiar cu prețul declanșării unui conflict armat foarte violent, în primăvara anului 1992, după ce Republica Moldova își declarase Independența.
În consecință, înființarea Revistei, care poartă numele celei mai de preț comori a poporului nostru, „Limba Română”, a fost o necesitate, deoarece, în climatul politic intern descris mai sus, aceasta se simțea străină în propria-i Casă, fiind amenințată din toate părțile și pocită de toți veneticii, aciuați pe teritoriul său geografic și spiritual, cu sprijinul cotropitorilor bolșevici.
Apărarea „Limbii Române” a devenit crezul unei mâini de mari patrioți români, oameni devotați cauzei redeșteptării naționale a românilor basarabeni și revenirii acestora la istoria și adevărata lor identitate.
Or, în această luptă aprigă, Limba reprezenta forța cea mai de temut în fața inamicului sovieto-rus. „Limba Română”, alături de alte publicații prestigioase din stânga Prutului, a fost vârful de lance al conștiinței naționale românești, de la editarea primului număr și până în prezent, într-un spațiu supus unui amplu proces de resovietizare/rerusificare a identității reale a populației majoritare.
În zecile de mii de pagini ale Revistei a fost abordat un spectru larg de probleme de pe poziții științifice, mergând de la chestiunea cea mai stringentă a societății – cea a identității etnice a românilor basarabeni și a locului creațiilor literare din Basarabia în patrimoniul cultural românesc – până la dezbateri de idei, opinii și prezentări ale rezultatelor științifice de ultimă oră din domeniile lingvisticii, literaturii și istoriei naționale.
Dar meritele Revistei și, implicit, ale colegiului de redacție sunt mult mai mari, aceasta consacrând o serie de ediții speciale unor manifestări științifice de talie națională și internațională, organizate la Chișinău, în sprijinul desovietizării limbii române și constituirii unei veritabile tribuni de lansare a unor talente tinere în domeniul științelor umaniste.
Dar să dăm Cezarului ce este a Cezarului și să recunoaștem în mod cinstit că toate meritele pentru apariția și existența de peste trei decenii a Revistei le-a avut inimosul redactor-șef, Alexandru Bantoș, un mare suflet de patriot român, care și-a făcut un crez sacru din dragostea pentru limba română, căreia i-a închinat toată neodihna și osteneala sa și care, nu de puține ori, și-a riscat libertatea și chiar viața pentru apărarea celui mai de preț tezaur al poporului român. Fiindcă, parafrazând vorbele poetului..., dacă limba (maternă) nu e, nimic nu e...!
La propunerea fratelui Alexandru, subsemnatul a început, la sfârșitul anului 2009, colaborarea la Revista ,,Limba Română”, prin semnarea, până în prezent, a circa 60 de articole, inserate în rubricile Lecțiile istoriei, Starea de veghe și Registru actual, care au fost consacrate în marea lor majoritate istoriei politice recente și actuale a Basarabiei.
În calitate de frate întru credința românismului din Basarabia, am fost alături de el și împreună cu el încă de la înființarea Casei Limbii Române ,,Nichita Stănescu” și am cunoscut îndeaproape toate zbaterile, frământările, obstacolele și suferințele pe care le-a întâmpinat și le-a trăit în cultivarea și apărarea celei mai de preț comori a poporului român.
Casa Limbii Române, înființată în anul 1998, a fost creația sa, copilul său de suflet, fiind dedicată promovării, predării, studierii și folosirii corecte a limbii române. Din 1998 și până în prezent, instituția a organizat cursuri, conferințe, dezbateri și evenimente culturale menite să încurajeze conștientizarea importanței limbii române în societate.
În calitatea sa de director, Alexandru Bantoș a avut un rol esențial în dezvoltarea și activitatea Casei Limbii Române, contribuind prin inițiative educaționale, publicații și colaborări cu instituții academice și culturale de pe ambele maluri ale Prutului.
Despre importanța activității Casei Limbii Române „Nichita Stănescu”, fostul președinte Nicolae Timofti declara, într-o alocuțiune rostită la 12 iunie 2012, următoarele: ,,Mă bucur să pot participa la o ceremonie care încheie încă un ciclu de studiere a limbii române de către persoanele alolingve. În ultimii 20 de ani, în țara noastră s-au purtat multe discuții în contradictoriu despre denumirea limbii oficiale, dar nu s-au făcut prea multe pentru ca limba noastră să fie însușită și respectată. În acest răstimp, dar mai exact în ultimii 14 ani, Dumneavoastră ați arătat o preocupare constantă și aplicativă pentru ca acest lucru să se întâmple, măcar în privința unor oameni, măcar în unele zone”.
Acum, la plecarea dureroasă dintre noi, vă îndemn, dragi români, să-i cinstim memoria și să-i aducem un prinos de recunoștință perpetuă celui care a fost un soldat credincios și devotat al Limbii Române vitregite din Basarabia rusificată!
Poate nu este chiar întâmplător și faptul că s-a stins în preajma aniversării Unirii Basarabiei cu România, vis care l-a urmărit toată viața.
Să-L rugăm pe Domnul să aibă grijă de sufletul lui curat și nobil!