Un istoric cu realizări merituoase

Cu Gheorghe Postică am făcut cunoștință în vara anului 1976, în timpul practicii arheologice de lângă satul Hansca, r-nul Hâncești. Săpăturile pe șantier aveau un regim aparte, sâmbăta și duminica însă, conducătorii expediției, profesorii Ion Niculiță și Ion Hâncu, dar și unii studenți, plecau acasă; pe șantier rămânea Gheorghe Postică cu alți studenți, care spălau și sortau obiectele găsite în timpul săpăturilor. În sat era un magazin alimentar. Cu colegul Alexandru Bobeică am mers acolo, am cumpărat de-ale gurii, dar și o sticlă de vin (poate două?). Cu Alexandru și cu Gheorghe Postică suntem născuți în același an (1954). Eu cu Alexandru făcusem serviciul militar obligatoriu de doi ani, pe când Gheorghe intrase la studii imediat după absolvirea școlii de cultură generală (Mereni, r-nul Anenii Noi). După ce-am venit cu produsele cumpărate, ne-am gândit să-l invităm la masă și pe Gh. Postică. „Gheorghe Isidorovici (așa era atunci moda de adresare, cu nume și nume după tată, ca la ruși), încolo-încoace, nu ați vrea Dvs...” Și așa a început prietenia...

Statul sovietic avea drept scop să „demonstreze” cum că „moldovenii” sunt „slavi romanizați”, triburile slavilor trecând prin aceste locuri în secolele V-VI. În timpul săpăturilor, arheologii sovietici păstrau doar ceea ce „demonstra” ipoteza lor, restul materialului arheologic fiind aruncat pur și simplu. Ion Hâncu a fost cel care s-a opus acestui mod de cercetare arheologică, considerând, pe bună dreptate, că arheologii sunt obligați să studieze toate materialele descoperite. Sovieticii l-au învinuit pe Ion Hâncu de „naționalism” și l-au marginalizat în activitatea lui. Meritul incontestabil al lui Gheorghe Postică constă în faptul că a stat de partea adevărului și corectitudinii științifice, a fost mereu alături de arheologul Ion Hâncu și a demonstrat, prin susținerea publică a tezei de doctor habilitat (2006), că în teritoriul dintre Nistru și Prut a existat populație băștinașă, protoromână, înaintea triburilor migratoare ale slavilor: „Populația autohtonă din spațiul pruto-nistrean la începutul Evului Mediu, la fel ca și acea din regiunea pruto-carpatică, odată cu pierderea unor însemnate capacități social-economice și militaro-politice de tip antic, moștenea de la vechiul sistem două valori fundamentale – romanitatea și creștinismul care, în timpurile următoare, aveau să contribuie la perpetuarea unor tradiții venite dintr-o lume demult «dispărută»... La începutul Evului Mediu timpuriu, un impact important asupra dezvoltării spațiului pruto-nistrean, la fel ca și în regiunile limitrofe, l-au avut slavii vechi, care, fiind purtătorii unui sistem de valori social-economice și culturale deosebite, au imprimat o coloratură specifică civilizației din regiune, inclusiv prin infiltrări nemijlocite în cadrul habitatului sedentar de aici, contribuind, într-un fel sau altul, la progresul general din ținut”.

Până la susținerea tezei de dr. hab. și după susținere, profesorul Gheorghe Postică a publicat monografii referitoare la românii din codrii Moldovei în Evul Mediu timpuriu, la civilizația veche românească din Moldova. Profesorul Gh. Postică are mai multe studii privind istoria Mănăstirii Căpriana, la Complexul muzeal Orheiul Vechi etc. Prof. univ., dr. hab. Gh. Postică a adus o contribuție esențială la elaborarea Enciclopediei reprezentanților scrisului istoric românesc în 4 volume (2021), în tomurile respective fiind incluși istoricii din Republica Moldova.

Meritele distinsului arheolog și istoric basarabean Gheorghe Postică au fost apreciate atât de specialiștii din domeniu, care i-au dedicat o carte prilejuită de împlinirea a 50 de ani, cât și de bibliotecari și cititori. Statul Republica Moldova i-a conferit câteva medalii („Meritul Civic”, „Mihai Eminescu”, „Ordinul de Onoare”). În 2017 Gh. Postică a primit Premiul Național al Republicii Moldova. Academia de Științe a Moldovei i-a conferit, de asemenea, câteva medalii, pentru contribuția la studierea istoriei românilor. Gheorghe Postică este membru de onoare și doctor honoris causa al unor universități și instituții științifice.

Profesorul Gh. Postică a predat cursuri de arheologie și istorie veche în mai multe universități, a contribuit la elaborarea manualelor școlare etc. Este conducător de doctorate. Este membru-fondator și membru activ al Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”.

Dragă Gheorghe, în numele AIRM „Alexandru Moșanu” și în nume personal, îți dorim mulți ani înainte, sănătate, noi realizări în cercetarea și predarea Istoriei.

La mulți ani!  

Bibliografie:

¹ Gheorghe Postică, Civilizația medievală timpurie din spațiul Pruto-nistrean (secolele V-XIII). Autoreferat al tezei de doctor habilitat în științe istorice, Chișinău, 2006. Peste un an, la Editura Academiei Române, București, a fost scoasă de sub tipar monografia cu același titlu, 487 p. format A-4.

² Ibidem, p. 37.

³ Studii de istorie veche și medievală. Omagiu profesorului Gheorghe Postică, Chișinău, Editura Pontos, 2004, 284 p.

⁴ Gheorghe Postică la 50 de ani. Biobibliografie, Chișinău, 2004, 110 p. Dar și la 60 de ani: Gheorghe Postică, 1954,  în Calendar Național 2014, Chișinău, 2014, p. 49-51; și la 65 de ani: Gheorghe Postică, 1954, în Calendar Național, 2019, Chișinău, 2019, p. 41-43. Prof. univ., dr. hab. nu a fost trecut cu vederea nici la împlinirea vârstei de 70 de ani: Gheorghe Postică, 1954, în Calendar Național, 2014, p. 44-45 (autor – conf. univ. dr. Ion Valer Xenofontov).

A history with meritorious achievements

Keywords: Gheorghe Postică; archaeology; Romanian history; cultural heritage

Professor Gheorghe Postică is a well-known archaeologist and historian of Bessarabian Romanians. He is the author of numerous studies on the archaeological sites of Hansca, Orheiul Vechi, Căpriana Monastery. On January 22, 2024 Gh. Postica turned 70 years old.