Dragostea le cuprinde pe toate; În Craiova; Să nu le spui
Pentru tipar
Dragostea le cuprinde pe toate
Doar inima se bucură acum
de pescuitul fără năvod;
frumuseţea pune lacăte uşilor toate
nenorocirea însă le doboară pe rând.
Lunga absenţă vesteşte
dorinţa aşteptată,
şi rădăcinile adânci pornesc în voie să crească
împrejurul stâncii
când fiecare musafir ajuns aici până la urmă
întunecă soarele, devenind festin
şi vin şi desert.
Atinge cicatricea şi ea îţi va da
un sfat nebănuit:
farmecul trece, graţia rămâne;
focul se dovedeşte mai drag
decât fulgerul.
Dragostea le cuprinde pe toate,
bunătatea e datoria pe care
niciodată nu vei obosi să o plăteşti.
În Craiova
Lui Ion Deaconescu
În haine de călătorie ponosite,
fiecare poet soseşte la Craiova
cu vorbele la îndemână
să alunge tactica făţărniciei.
Moartea mâine să uite de toate,
azi ascultă cu luare-aminte
cum poezia te ademeneşte
mai mult decât cicatricile căutătoare de săruturi,
mai mult decât firul declanşator al unui vis.
Moartea mâine să uite de toate,
azi priveşte cum fiecare poet
iese dintr-un cerc de flăcări.
Iată cum focul acela dă la iveală
lipsa îndoielii, a oboselii.
Arderea să fie acum singura ta călăuză.
Flăcările cuvintele lor să se facă simţite,
să atragă tot mai mult focul mistuitor,
înghiţind un versant al muntelui.
În Craiova, cei care sosesc arzând
nici nu-şi doresc altă stare.
Moartea mâine să uite
de toate.
Să nu le spui
pentru Dileep Jhaveri
Să nu le spui dintr-odată
şi nici prea curând să nu le spui
despre suferinţa greu de dus ce trebuie să o îndure,
şi cele o mie de chipuri ale cărnii,
făcându-ne vulnerabili peste măsură.
Să nu le spui ce ştii atât de bine
căci după lungă vieţuire
şi ei vor încerca groaza de trup.
Să nu le spui că durerea aceasta
trebuie dusă de unul singur,
că prietenii, familia neputincioşi sunt
să înţeleagă ori să aline disperarea.
Ca un chei bătut de valuri,
ai luat poziţie ştiind
că oceanul nu greşeşte.
Ajungi să fii curajos,
dincolo chiar de dragoste sau silă,
să nu le spui cu ce preţ
ai ajuns să crezi în cânt.