Impresie greșită; Chiar o clipă; Toți sunt Botticelli; Doamne!

Impresie greșită   

Chiar noi

Când vrem să pescuim

Într-un vis sau în apa în care

Nu există nicio balenă albă

Ignorăm totul în vârtejul

Careului semiologic?

Privește,

Apa este ca un părinte necunoscut

Când pasărea-i de ardezie

Și nu-i palpită pupila

În timp ce cântă degeaba

Deși jonglăm cu țărmurile

Și colțurile

Acolo, sub lampa lui Diogene

Bănuielile sunt peste tot în carne și oase

Și noi, pe măsură ce citim

Printre rânduri

Înțelesurile se împotrivesc

Și din ce în ce mai mult

Semănăm cu nepoții noștri.

Chiar o clipă   

Câte ceruri

Au apărut

Ca o armată de furnici albe

Către un vas astupat

Când nevăzutul spune

Că-i însăși mâna sa

Toți sunt Botticelli   

Pentru ei

Pământul e doar o gumă

Katwandu nu-i decât o tavernă

Iarba lor doar vindecă

Și nu-i nicio chemare ce cade

Sau va cădea la picioarele lor

Fără ca ei să deseneze pe apă

Semnul X.

Doamne!   

În afară de această sticlă plutitoare

Și de acest corp

Ce pretext va găsi apa

Ca să vină?