Dincolo de structuralism. Scrisori către Eugeniu Coşeriu şi istoria lingvisticii în secolul al XX-lea. Anul 1941 (I)


1. Introducere

Obiectul studiului de față îl constituie prezentarea primelor două scrisori în română, din anul 1941, pe care le-am transcris în cadrul proiectului „Dincolo de structuralism. Scrisori către Eugeniu Coşeriu şi istoria lingvisticii în secolul al XX-lea1” de la Universitatea din Zürich. Întrucât capitolul II din lucrarea A spune lucrurile așa cum sunt (Kabatek și Murguia 2017) a jucat un rol important în istoria lingvisticii coșeriene și a fost punctul de plecare al unei serii de studii, se vor examina mai întâi unele aspecte din acest capitol, care vor fi menționate în scrisori. Astfel, aflăm că Eugeniu Coșeriu a cerut o bursă pentru Italia de la guvernul italian, în aprilie 1940, cu ajutorul profesorilor Iorgu Iordan, Dimitrie Găzdaru, Ion M. Marinescu și Giuseppe Petronio, pentru care a obținut un răspuns pozitiv în luna septembrie a aceluiași an, iar pe 7 ianuarie 1941 ajunge la Roma cu această bursă. Totodată aflăm că Italia a reprezentat o schimbare majoră pentru acesta: „Important pentru mine în Italia a fost, mai ales, întâlnirea cu incredibila tradiție și cu tot ceea ce se putea vedea în Italia. Mult mai târziu am spus că, în Italia, nu trebuie să asculți prelegeri de estetică pentru a-ți forma gustul estetic; e destul să te uiți direct în piețe la ceea ce este în jurul tău” (p. 45).

Câteva pagini mai înainte Coșeriu povestește cum nu a putut la început să se pună în contact cu părinții, deoarece „se putea scrie, dar poșta nu ajungea la destinatar” (p. 42). Acest lucru a fost posibil doar când ei au ajuns în România: „Au aflat foarte repede, pentru că, după cele patru zile de la început, exista un fel de convenție ca, în funcție de criteriul de reunire a familiilor, să se poată trece granița în ambele direcții. Mama mea a avut ideea genială să-l dea pe tatăl meu drept fratele ei, care suferea boli mentale, și să spună că soțul ei locuia deja de mult timp în România și ea vrea să meargă la el. Încă în aprilie 1941, ei au ajuns în România în acest fel și, negăsindu-mă acolo, au aflat de la universitate că eu eram deja în Italia. Și atunci mi-au scris” (p. 42-43).

Din acest capitol mai aflăm că în Italia tânărul lingvist a putut să se intereseze de diferite culturi, literaturi și limbi, printre care și cele slave în afară de cele romanice; totuși „încă cu gândul de a mă întoarce cândva în România, cât mai târziu posibil, adică după război, pentru a nu trebui să fac serviciul militar. Am putut evita ușor acest lucru, pentru că studiam. Am prezentat, de fiecare dată, cereri, ca să nu fiu chemat la serviciul militar, pentru că studiam în străinătate” (p. 48).

 

2. Scrisorile din 1941

Pentru anul 1941 dispunem doar de optsprezece scrisori, dintre care șaisprezece sunt scrise în limba română:

Dată

Expeditor

Limbă

41-02-04

Ion Pasăre

română

41-02-06

Ion Pasăre, Costică Mândru, Mioara Simionescu

română

41-03-05

Ion Pasăre

română

41-03-18

Ion Pasăre et al.

română

41-03-30

Gheorghe Ivănescu2

română

41-06-04

Ion Pasăre

română

41-08-05

Giorge Pascu

română

41-08-27

Hocevar Miran

slovenă

41-09-05

Ion Pasăre

română

41-09-10

Gheorghe Ivănescu

română

41-10-02

Ion Pasăre

română

41-10-12

Gheorghe Ivănescu

română

41-10-27

Ion Pasăre

română

41-11-03

Ion Pasăre

română

41-11-07

Istituto di Cultura Italiana in Romania

italiană

41-11-12

Ion Pasăre

română

41-12-08

Ion Pasăre

română

41-12-30

Ion Pasăre

română

 

După cum se poate observa, scrisorile în română sunt scrise fie de studenți, fie de profesori de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași3. În continuare prezentăm transcrierile primelor două scrisori ale lui Ion Pasăre, un coleg de-al lui Coșeriu de la universitatea din Iași, care l-a ajutat cu toate chestiunile birocratice legate de universitate și de serviciul militar.

 

2.1. Scrisoarea I

4 II 19414

Frate

Mereu, mereu am vrut să-ți scriu, dar n-am făcut-o și nu din vina mea. Tu din depărtare, nu poți ști cauza tăcerii și de aceia azi cînd am primit ilustrațiile5 dela tine (2) am avut o bucurie feroce dar și o strîngere de inimă. M-ai putea socoti nevrednic. Eu nu te uit, căci amintirea ta îmi dă putere, dar ce să fac dacă viața mi-i banală și nemulțămitoare? N-am ați spune nimic vrednic. Dacă eu sînt nefericit, poate că tu ai și mai serioase motive să nu fii altminteri. Pe la noi s-au schimbat multe. Poate îți voi scrie într-un viitor apropiat de toate și de toți. Aflu cu părere de rău și indignare, că poza n-a ajuns la tine. De ce? Cine știe dacă ne vom mai vedea. Păstrez cu sfințenie ilustrațiile de la tine: Veneția dinainte și acum alte două, Firenze și Roma. Nu știu cum să-ți mulțumesc mai frumos pentru asta. Observ că ai schimbat ortografia cuvîntului România și-nțăleg. Pe la noi cursurile îs exact acela pe care le știi și aceiași profesori. Eu ca și toți prietenii tăi, Ciocan, [nu se înțelege], Racu etc. sîntem sănătoși, lucru pe care ți-l dorim și ție. Orice ar fi, tu treci peste toate și fă-ți datoria, învățînd cât șapte, căci prezentul e menit să devie trecut și tu trebuie să fii tare pentru viitor.

Cu dragoste te salută

Ion Pasăre6

 

2.2. Scrisoarea II

6 II 1941

Dragă Eugen

Am primit încă două ilustrate dela tine: Roma și Ferrara. Multe mulțămiri. Le arăt multora și așteaptă vești dela tine. Te fericește toată lumea. Spune-mi pe larg ce mai faci. Orice ai zice, e binevenit p. că-i rar și erotic. Pentru noi, cele dela noi, n-au preț. Pascu7 nu mai este decan. Nu mai conduce nici Cetatea M, care poate să nu mai apară. Deocamdată e trecut sub direcția lui [nu se înțelege]. În demnitatea de decan la Litere e Marinescu8. Rector e David. Octav B.9 își continuă acelaș curs: „Cînd s-a născut C. Negruzzi?”. Această problemă este f. greu de rezolvat; „Vedeți, Bogdan [nu se înțelege]...” N-am mai fost de atunci la cursul lui. Odată m-a întîlnit pe sală și a vrut să-mi facă morală, dar i-am întors spatele, căci afară de ce știi tu, s-au mai întîmplat și altele. Apoi m-am dus special la o oră de seminar, unde am luat cuvîntul. Cetea de altfel Fetița. Mi-am procurat cursul. Se poate să revie Iordan. Călinescu n-a venit însă după Crăciun. Va scoate Istoria sa. La Romanistică nu facem nimic, așijderi de Filologie. Păcat de Dumnezeu. Scorpan10 nu mai este director la teatru. Eu am dat în Dec. un examen de latină și acum dau unul de romanistică.

Zica s-a împăcat cu Nelu și-i fericită foarte. Croitoru, Piru, etc. îs la București la academia pedagogică. Camarazii tăi sînt veseli. Păcat că n-au simțul măsurii și-ș pierd capul la mărire. Mi-i acru sufletul și mă doare pentru toate cele întîmplate. Ceia ce apare ca sigur, este că ne vom vedea cu bine și mi-i deajuns. Nu vreau să privesc numai la prezent, care m-a năpăstuit cînd speram mai mult. N-am ce-ți spune de pe la noi, nu pot privi lucrurile în mare, căci m-au copleșit minciunile. Va fi tare bine cînd te vei întoarce. Pentru a-ți face o surpriză, am dat cuvîntul la o serie de persoane simpatice. Una-ți scrie „din vîltoarea examenelor” alta stă „la fereastra așteptărilor.” Toți sînt grăbiți. Mai ales Ciocan, pe care cu greu l-am agățat dintre două fete. Mulți au promis să-ți scrie individual: Ciocan, Costică Mîndru, Cozma Holban și nu mai știu care. Ar face tare bine. Eu prea puține îți pot spune. Nu mă mai lasă o durere de cap și nu-s bun de nimic. Te rog să-mi scuzi acest gen de telegramă. E tot ce pot face. Eu mă gândesc la tine, mai sînt și alții mulți care-ți doresc binele și cu toții te așteptăm. Ștefan are vești dela tatăl tău; a sosit un lot de refugiați. Cît costă pe acolo un ou de găină? Pe la noi e 7,50. Ai primit cartea poștală? Dacă-mi vei scrie un plic, pune cîte un cuvînt pentru cei de față. Contrar așteptărilor eu în ultima vreme învăț f. mult. Lucrul pare nepotrivit mai ales cu viitorul care ne așteaptă, dar trebuie să fac asta pentru a putea pune la punct pe potrivnici. Dealtfel învățatul pentru mine e lucru natural, plăcut prin el însuși, mă satisface.

D-l Ivănescu e acelaș om bun și măestru. Îți va scrie și el.

Ce să-ți mai spun? Să zic de mine ceva bine n-o să mă crezi. Pe de altă parte nu-i bine să minți căci riști să nu spui adevărul; oricum, decît să nu vorbești de loc, mai bine să taci. Ceia ce am constatat este că omul nu se plictisește de viață, ci de el însuși. Curios este că oamenii mulțămiți de ei însăși sînt acei care deobicei mulțămesc pe ceilalți. Adevăratul drum spre desăvîrșire stă în nemulțămirea față de faptele tale, însă.

Dar prietene, decît așa o viață proastă, mai bine una mai bună. Visai, cînd erai prin clasa V, VI de liceu, să trăiești așa vremuri istorice? Eu iubitor al istoriei mă indignam de pasivitatea scurgerii timpului. Stai că văd pe cineva, o fată bine. Să scrie și ea cîteva vorbe. Le-a scris. Îți va aminti de ultimul bal. Dorindu-ți să ne vedem sănătoși, îți dorește fericire

Ion Pasăre

Multe salutări din partea mea cu cele mai bune intenții și cele mai bune urări – la revedere.

F. [nu se înțelege]

 

Dragă Eugene,

Împrejurările sunt de așa natură, încât nu-ți pot scrie decât câteva cuvinte. Îți transmit dragi salutări, cu toate că tu m-ai dat cu totul uitării.

Cu tot dragul,

C. Mândru

 

10 Febr. 1941 Iași

Prietene Coșeriu,

„Păsărică”, drăguț ca întotdeauna mi-a oferit și mie un loc, pentru a așterne și eu o fărâmă din gândurile-mi de azi. E o zi mohorâtă, cu cer plumburiu și liniște în vătraiul nostru Iași. Sunt în Bibliotecă, venită să mă delectez cu câteva cap. din Tite-Live, în vederea examenelor apropiate. Mi-e sufletul pustiu... par’ că mai pustiu ca întotdeauna... Cât de deosebit e sufletul meu de azi față de acelaș suflet de astă toamnă!... Nici eu nu știu ce mai vreau!... Ași sta ore întregi cu ochii țintă după vr’un nor, care trece... ași vrea să ajung departe... departe străbătând zorile...

E grozav să stai mereu la fereastra așteptărilor și să nu sosească nimeni... nimeni, care să-ți spulbere amarul strâns de ani. Am văzut ilustratele trimise lui Păsărică... sunt f. frumoase. Vreau să văd și eu Italia – pământul unde cândva a visat și a plâns... Bălcescu.

Ce fericit trebuie să fii că te afli acolo. Acelaș vis pe care tu îl vezi împlinit azi, îl visez eu de ani... oare voi putea să-l trăiesc cândva aevea?... Cine știe? Cine știe ce va mai fi!... În tot cazul, dacă Dumnezeu îmi va mai dărui încă zile, mă voi încălzi mereu cu speranța că dacă nu azi, apoi mâine, poimâine... „odată” voi ajunge și eu acolo. Mi-ar face o nespusă plăcere câteva rânduri din partea prietenului Coșeriu, care m/a ascultat și m-a înțeles... odată.

Cu toată prietenia

Mioara Simionescu

 

11 II 1941

Acum – Roman în 2 acte – la sfîrșitul cărora cortina cade jos de rușine. Acțiunea se petrece în Moldova lui August 1940. Eroii sînt el și ea. Actul I cătră ea pe ton languros:

“Tu che poti essere per il splendore che spandi, nella volta dei astri Celesti11.

Tu che sei misteriosa come il fiumicino del un ruscello

Tu che hai grazia divina come una pastorella sola nel un campo

pieno di fiori, sii alegra e giuliva.”

pe ton melodramatic.

„Nel corso del tuo camino i fiorellini susurano nascosto

paroli di amirazione; Il fruscio d’erba cessa, il bosco ti alza

nel grandore dei cieli e della terra, il fremito dei fiori ti acclama

Soltante al vento scherzoso porta notizia piena di fascino. Tuo

davanti il tempo dimentica sua andatura e dà in un sussulto

Tutto si china e sembra cantare una piena di armonia eterna

canzone. Di tuo dietro non solo filo d’erba pieno di rimpianto

e mesto come gufi sul tetto di una basilica.

11) raggio dei tuoi occhi penetrano profondo e sconcertano

Vera ed imprevedibile tu sei figlia dell’armonia.”

Actul II – Ea cătră el, va urma.

 

3. Concluzii

În aceste câteva pagini am prezentat două scrisori de la începutul anului 1941, unde putem observa că tânărul Coșeriu păstrează legăturile cu colegii săi, România nefiind de cealaltă parte cum se va întâmpla mai târziu, după cum mărturisește el însuși: „Apoi a venit 23 august 1944 și, dintr-odată, nu a mai fost nicio legătură cu România, România era deja de cealaltă parte și eu am rămas în Italia și, sufletește, am devenit de fapt italian, când nu mai exista posibilitatea reîntoarcerii în România” (Kabatek și Murguía 2017: 48).

 

Note:

1 Pentru mai multe informații, vezi Kabatek și Bleorțu 2019, 2020, 2021 (a, b, c).

2 Scrisorile lui Ivănescu au fost transcrise de Eugen Munteanu (2019 a și b).

3 Am dori pe această cale să îi mulțumim Alinei Țiței-Avădanei pentru ajutorul oferit în descifrarea unor nume ale unor profesori de la universitatea din Iași și pentru recomandarea paginii http://dictionare.enciclopedii.uaic.ro/catalogCD-UAIC/.

4 Menționăm că am păstrat ortografia din scrisori, inclusiv greșelile. Unde nu s-a înțeles un cuvânt s-a pus între paranteze pătrate „nu se înțelege”.

5 În A spune lucrurile așa cum sunt Coșeriu povestește cum s-a oprit în mai multe orașe înainte de-a merge la Roma. Probabil că ilustrațiile sunt trimise de atunci: „Am călătorit mai întâi până la Trieste, după care m-am oprit pentru câteva zile în fiecare oraș: Trieste, Bologna, Bologna și abia apoi Roma. Astfel am ajuns la Roma abia pe 7 ianuarie 1941.” (Kabatek și Murguía 2017: 41).

6 Îi mulțumim pentru scanări colegei noastre, Yoselin Henriques Pestana.

7 Giorge Pascu a fost profesor la Facultatea de Litere în 1915 și între 1918-1942, unde a ocupat și funcția de decan; a predat la următoarele catedre: 1) Catedra de Istoria literaturii române vechi; 2) Catedra de Dialectele limbii române; 3) Catedra de Istoria literaturii române vechi și dialectologie română și 4) Catedra de Istoria literaturii române.

8 Marinescu Ion M. a fost profesor la Facultatea de Litere între 1918-1943, unde a ocupat și funcția de decan; a predat la următoarele catedre: 1) Catedra de Limbă și Literatură latină și 2) Catedra de Limbă și Literatură Română. El este unul dintre profesorii care l-au susținut pe Coșeriu pentru bursa din Italia.

9 Octavian Botez a fost profesor la Facultatea de Litere între 1927-1943, predând la 1) Catedra de Istoria literaturii moderne și la 2) Catedra de istoria literaturii române.

10 Grigore Scorpan a fost profesor la Facultatea de Litere și Filosofie (la Catedra de Istoria Literaturii române și la cea de Istoria literaturii române vechi) și la Facultatea de Filologie (la Catedra de Limbă română și la Catedra de Literatură română); a predat între 1930-1942 și între 1947-1953.

11 Îi mulțumim pentru transcrierea în italiană Manuelei Crivelli.

 

Referinţe bibliografice:

Kabatek și Bleorțu 2019 = Johannes Kabatek, Cristina Bleorțu, Dincolo de structuralism. Scrisori către Eugeniu Coşeriu şi istoria lingvisticii în secolul al XX-lea (I). În „Limba Română”, nr. 4, 2019, p. 45-50

Kabatek și Bleorțu 2020 = Johannes Kabatek, Cristina Bleorțu, Dincolo de structuralism. Scrisori către Eugeniu Coşeriu şi istoria lingvisticii în secolul al XX-lea (II). În „Limba Română”, nr. 2, 2020, p. 108-110

Kabatek și Bleorțu 2021a = Johannes Kabatek, Cristina Bleorțu, Dincolo de structuralism. Scrisori către Eugeniu Coşeriu şi istoria lingvisticii în secolul al XX-lea (III). În „Limba Română”, nr. 1, 2021, p. 54-56

Kabatek și Bleorțu 2021b = Johannes Kabatek, Cristina Bleorțu, Dincolo de structuralism. Scrisori către Eugeniu Coşeriu şi istoria lingvisticii în secolul al XX-lea (IV). În „Limba Română”, nr. 2, 2021, p. 60-63

Kabatek și Bleorțu 2021c = Johannes Kabatek, Cristina Bleorțu, Dincolo de structuralism. Scrisori către Eugeniu Coşeriu şi istoria lingvisticii în secolul al XX-lea (V). În „Limba Română”, nr. 4, 2021 (ed. specială dedicată lui Eugeniu Coșeriu), p. 55-62

Kabatek și Murguía 2017 = Johannes Kabatek, Adolfo Murguía, A spune lucrurile așa cum sunt, trad. Adrian Turculeț și Cristina Bleorțu, Iași, Demiurg, 2017

Munteanu 2019a = Eugen Munteanu, O revelație documentară: 17 scrisori inedite ale lui G. Ivănescu către Eugeniu Coșeriu (I). În „Limba Română, nr. 3, 2019, p. 64-73

Munteanu 2019b = Eugen Munteanu, O revelație documentară: 17 scrisori inedite ale lui G. Ivănescu către Eugeniu Coșeriu (II). În „Limba Română”, nr. 4, 2019, p. 50-61

 

Beyond Structuralism. Letters to Eugenio Coseriu and the history of linguistics in the 20th century. Year 1941 (I)

Keywords: Eugenio Coseriu; letters; history of linguistics; Romanian

This paper presents the first two letters in Romanian, from 1941, from the project “Beyond structuralism”. Letters to Eugeniu Coşeriu and the History of Linguistics in the 20th Century from the University of Zurich. Our purpose is to contribute to the history of Coserian linguistics.