Crâmpeie din viața și activitatea lui Eugeniu Coșeriu

1921

La 27 iulie se naște în comuna Mihăilenii Vechi, plasa Râșcani, județul Bălți (conform registrului de nașteri și botezuri pe anul 1921 al bisericii cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, nr. de ordine 53), primul copil al lui Ion Coșeriu (felcer sanitar) și al Zinoviei (Zinica), fiica țăranului Vasile Ion Spânu (1851). Ion și Zinovia Coșeriu au avut doi copii: Eugen (1921-2002) și Iulia (1924).

1928

În septembrie, Eugeniu Coșeriu este înscris în clasa întâi la școala primară română (construită în 1921) din comuna Mihăilenii Vechi.

1931

În toamnă, după absolvirea cu brio a școlii primare, este înscris la Liceul de băieți „Ion Creangă” din or. Bălți.

1937

Membru al Asociației „G. Coșbuc”, apoi „B. P. Hasdeu”. Ulterior devine președintele asociației. Debutează în revista „Crenguța” cu povestirea Suflet de vultur.

1937-1939

Participă la concursul Societății culturale „Tinerimea Română”, la București, fiind premiat cu locul doi pe țară. În 1937 este clasat pe locul I la geografie. La 18 aprilie 1937, în Teatrul „Sapho” din Bălți joacă rolul principal în spectacolul Harap-Alb. În revista „Crenguța” apar opt creații (poezii, proză).

1939

Susține, în sesiunea de vară, examenul de bacalaureat cu media 9,20, fiind clasat primul în listă. Prin demersul nr. 1993 din anul 1939 al Liceului „Ion Creangă”, este desemnat ca cel mai bun licean al anului. În prestigioasa revistă „Jurnal literar” îi apare, la 19 aprilie, Rondelul corăbiei ce vine dinspre nord. Tot în acest an și în aceeași revistă publică o poezie în limba latină Revelatio.

1939-1940

La 2 octombrie este înscris în anul I al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (pe acele timpuri – Universitatea Mihăileană) la Facultatea de Litere și Filozofie. Studiază la Iași un an, susținând toate examenele cu calificativul „foarte bine”. Publi­că, paralel, în revistele „Arhiva”, 1940, nr. 1-2 (Material lingvistic basarabean) și „Revista critică”, 1940, nr. 2-3 (Limbă și folklor din Basarabia). După sesiune obține de la Gu­vernul italian o bursă de studiu la Universitatea „Sapienza” din Roma.

1939

La sfârșitul lui iunie revine de la Iași la Mihăileni și află despre cedarea Basarabiei. În luna decembrie pleacă în Italia.

1941-1944

În ianuarie 1941 își începe studiile la Facultatea de Limbi a Universității „Sapienza” din Roma. Anul întâi de studii îl termină cu brio, luând la șapte (din zece) exame­ne nota cea mai mare – 30, iar la trei examene – 30 și cum laude. În 1944, terminând studiile universitare, își trece cu brio primul doctorat în litere la Roma cu profesorul de slavistică Giovanni Maver (tema „Problema influenței epopeii franceze vechi asu­pra poeziei populare a slavilor meridionali” – o lucrare de filologie, istorie literară și folcloristică).

1944-1945

Își face studiile (la Filozofie) la Universitatea din Padova.

1944-1949

Își continuă studiile (la Filozofie) la Universitatea din Milano și în 1949 își tre­ce cu brio al doilea doctorat, în filozofie, la Milano cu profesorul Antonio Banfi (tema „Istoria ideilor estetice în România” – o lucrare despre contribuția tuturor mișcărilor estetice românești). Lucrează ca redactor la ziarul „Corriere Lombardo”.

1947-1951

Activează ca lector de limba română la Universitatea din Milano. Colaborea­ză la Enciclopedia Hoepli.

1951

La inițiativa consulului Uruguayului din Milano, pleacă peste ocean în Montevideo la Instituto de Profesores ca profesor titular și director al Institutului de Lingvistică, unde activează până în 1963. Publicații: Introduccion a la linguistica. Instituto de Profesores, Montevideo, 1951 (în română: Introducere în lingvistica. Trad. E. Ardeleanu și E. Bojoga; cu un cuvânt-înainte de M. Borcilă, Cluj, Editura Echinox, 1995).

1957

Participă la primul Congres Internațional de Lingvistică de la Oslo, unde a avut po­sibilitatea să se convingă că foarte mulți lingviști pe care îi „admira de departe și-i considera ca niște luceferi” îl cunoșteau și îl apreciau: e vorba de Roman Jakobson, Andre Martinet, Emile Benveniste ș.a. Prof. Harri Meier de la Universitatea din Tübingen îi propune „să vină numaidecât în Germania”, întrucât „noi avem nevoie de dumneavoastră”.

1957

Publicații: Sincronia, diacronia e historia. El problema del cambio linguistico, Monte­video, 1958 (în română: Sincronie, diacronie și istorie. Problema schimbării lingvistice. Trad. N. Saramandu, București, Editura Enciclopedică, 1997).

1960

Profesor invitat de lingvistică generală la Universitatea din Coimbra (Portugalia).

1960

Profesor onorific de filologie romanică la Universitatea din Bonn.

1960

Profesor invitat de filologie romanică la Universitatea din Frankfurt pe Main. Primește, simultan, chemări la Frankfurt pe Main, Bonn și Tübingen (Germania), Leiden (Olanda), Seatle (SUA). Pe parcurs au sosit propuneri din Viena (Austria), Konstanz, Freiburg (Germania). Publicații: Teoria del lenguaje y linguistica general. Cinco estudios, Madrid, Editura Gredos, 1962 (în română: Teoria limbajului și lingvistica generala. Cinci studii. Trad. N. Saramandu, București, Editura Enciclopedică, 2004).

1963

Din luna mai profesor de filologie romanică la Universitatea din Tübingen.

1966-1983

Profesor asociat sau invitat la mai multe universități: Strasbourg, Madrid, Salamanca, Barcelona, Bilbao, Rio de Janeiro, Santiago, Valparaiso, Cordoba, Napoli, Padova, Pisa, Bologna, Besangon, Grenoble, Nancy, Moscova, Tokio ș.a. Este ales membru de onoare al mai multor societăți: Societatea de Lingvistică din Paris, Cercul Lingvistic din New York, Asociația Internațională de Fonetică, Societatea de Lingvisti­că Romanică, Societatea de Lingvistică din America, Cercul de Lingvistică de la Praga ș.a. (în general, peste 20 de academii și foruri științifice din întreaga lume l-au ales membru sau membru de onoare).

1967

Publicații: Curso de linguistica estructural, Mexic, 1967 (în română: Lecții de lingvistică generala. Trad. E. Bojoga, cu un cuvânt-înainte de M. Borcilă, Chișinău, Editura Arc, 2000).

1968

Revine, peste 28 de ani, în Țară, la Congresul Internațional de Lingvistică de la București.

1969-1971

Este ales vicepreședinte și președinte al Societății Lingvistice Europene.

1977-1983

Este președinte al Societății de Lingvistică Romanică (cu sediul la Strasbourg, Franța).

1980

Publicații: Von Genebrardus bis Hervâs. Beitrăge zur Geschichte der Kenntnis des Rumănis chen in Westeuropa, Tübingen, Gunter Narr Verlag, 1980 (în română: Limba română în fața Occidentului. De la Genebrardus la Hervâs. Contribuții la istoria cunoașterii limbii române în Europa Occidentală. Trad. românește A. A. Avram, Cluj-Napoca, Editura Da­cia, 1994); Text linguistic. Eine Einfuhrung, Tübingen, 1980 (în română: Lingvistica textului. O introducere în hermeneutica sensului. Versiune românească și indici de Eugen Munteanu și Ana Maria Prisăcaru, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 2013).

1981

Publicații: Trends in Structural Semantics, Tübingen, 1981 (în colaborare cu H. Geckeler) (în română: Orientări în semantica structurală. Trad., notă preliminară, comentarii și postfață de Cr. Munteanu, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2016).

1985

Devine președinte al Asociației de Cercetări Umanistice Moderne.

1991

Devine profesor emerit al Universității din Tübingen. În august, peste mai bine de ju­mătate de veac, revine la baștină, fiind ales membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei, iar în decembrie – membru de onoare al Academiei Române.

1994

Publicații: Lingvistică din perspectivă spațială și antropologică. Trei studii. Cu o prefață de S. Berejan și un punct de vedere editorial de St. Dumistrăcel, Chișinău, Editura Știința, 1994; Prelegeri și conferințe (1992-1993). În: „Anuar de lingvistică și istorie litera­ră”, T. XXXIII, 1992-1993. Seria A. Lingvistică, Iași, 1994.

1997

Este decorat cu „Ordinul Republicii” al Republicii Moldova.

2001

Este decorat cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de „Cavaler”. I se con­feră cea mai înaltă distincție a Spaniei „Gran Cruz de Alfonso X El Sabio”.

2002

La 7 septembrie se stinge din viață la Tübingen, unde a fost înmormântat.

2003

Publicații: Geschichte der Sprachphilosophie. Von den Anfăngen bis Rousseau. Narr Francke Attempto Verlag GmbH+Co. KG., 2003 (în română: Istoria filozofiei limba­jului. De la începuturi până la Rousseau. Ediție nouă, augmentată de J. Albrecht, cu o remarcă preliminară de J. Trabant. Trad. E. Munteanu și M. Ungureanu; cu prefață de E. Munteanu, București, Editura Humanitas, 2011).

2005

Publicații: Limba româna – limbă romanică. Texte manuscrise. Editate de N. Saramandu, București, Editura Academiei Române, 2005.

2009

Publicații: Omul și limbajul său. Studii de filozofie a limbajului, teorie a limbii și lingvisti­că generală. Antologie, argument și note de Dorel Fînaru, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2009.