Ca un Făt-Frumos


Foarte tânăr, GrigoreVieru a venit în şcoli, grădiniţe şi biblioteci ca o primăvară. În poeziile lui de la început, foarte limpezi, alcătuite din patru-şase rânduri, încăpea copilul, încăpea mama, încăpeau animalele şi orătăniile casei. Şi mai încăpea un cer cât o veşnicie.
Dar după primăvară urmează vara, apoi toamna – cu mere, cu nunţi şi cu rândunele care se duc. Poetul nu mai e în exclusivitate al copiilor, dar şi al adolescenţilor, al tinerilor şi tinerelor, al mămicilor şi tăticilor. La unele întâlniri cu cititorii, recitindu-şi versurile, Grigore Vieru făcea în mod intenţionat câte o pauză mai lungă. Crezând că şi-a uitat poezia, sala îi venea în ajutor – declama în cor continuarea ei.
Înainte de un jubileu al poetului, ne-a răsărit, cinci ani în urmă, o idee. Să-l rugăm să ne prezinte zece poezii abia începute, iar cititorii Alunelul-ui să le scrie finalul. Binevoitor, poetul ne-a susţinut. Am anunţat concursul „Scriem poezii cu Grigore Vieru”. Şi versurile maestrului au fost continuate în număr de 1.700 de variante, zece dintre care le publicăm în aceste pagini.
Acum, când nu-l mai avem alături, ne dăm seama că a fost ca un Făt-Frumos născut din lacrima neamului.
 
Pe cel pod
Pe cel pod – pe curcubeu –
Cine trece?
Dumnezeu?
Trece Dumnezeu cu cinste
Să ne spună vorbe sfinte.
                                     Diana Răilean,
                                     cl. 3, s. Cotova, r. Drochia
 
Rândunica
Rândunica mititea
Două case are ea.
Una inima cea bună,
Alta sufletul curat
Şi-amândouă-s împreună,
O viaţă nu se despart.
                                     Iulia Ţurcanu,
                                     s. Mileştii Mici, r. Ialoveni
 
Tu pe toţi ştii să-i asculţi
Doamne, Doamne,
Suntem mulţi,
Dar pe toţi ştii să-i asculţi.
Am şi eu să-ţi spun ceva, te rog a mă asculta:
„Fă-mă, Dumnezeul meu,
Ca pe floricele –
Sufletul să-l am mereu
Alb şi sfânt ca ele”.
                                     Irina Tahvatulin,
                                     cl. 4 „Pas cu pas”, s. Hăsnăşenii Noi, r. Drochia
 
Iconiţei cu HrisTos
Iconiţei cu Hristos
Mama s-a rugat frumos.
Iconiţei cu Isus
Mama-n şoaptă ce i-a spus?
„Grijă ai de băieţei,
Că mi-s dragi ca ochii mei.
Grijă ai de tatăl lor –
Prin străini nu i-i uşor”.
                                     Dumitraş Iasineţchii,
                                     cl. 3, s. Cotova, r. Drochia
 
Dacă florile
Dacă florile-ar umbla
Ca şi noi la şcoală,
N-ar purta fundiţe, zău!
Le au de la Dumnezeu.
                                     Vlada Ploşniţă,
                                     cl. 3, s. Talmaz, r. Ştefan-Vodă
 
Câinii de-ar vorbi
Câinii de-ar vorbi cumva
Oare ce ne-ar întreba?
Când cu binele te-apropii,
Câinii îţi vorbesc cu ochii;
Când îi zădări, ori te zbânţui,
Câinii îţi vorbesc cu dinţii.
                                     Vicu Pânzari,
                                     cl.4, şc. pr. Şoldăneşti
 
Zice ploaia
Zice ploaia de la munte:
„Eu oiţe am mai multe!”
Câte picături de ploaie,
Atâtea oi şi mioare!
                                     Liliana (cl. 5), Dumitriţa (cl. 3) şi Nicuşor Stratan,
                                     s. Mândreşti, r. Teleneşti
 
Nimic nu se amână
Nimic nu se amână –
Mama, Limba cea Română.
Şi niciunul din duşmani
N-o să ni le ieie iar.
                                     Marin Habuleac,
                                     cl. 3 „Pas cu pas”, s. Cuhureştii de Jos, r. Floreşti
 
Sub un pom
Sub un pom o păsărică
Ciuguleşte din pâinică,
Un copil flămând cerea
O fărâmă de la ea.
                                     Victoria Anton,
                                     cl. 3 „Pas cu pas”, Liceul „Meşterul Manole”,
                                     s. Sălcuţa, r. Căuşeni
 
Şade cartea lângă pâine
Şade cartea lângă pâine
Ca măicuţa lângă mine.
Cartea-i de la cărturar,
Pâinea îi de la plugar.
                                     Maria Oboroc,
                                     cl. 6, s. Ruseni, r. Edineţ