Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE PERMANENȚEI ROMÂNEȘTI

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

CRITICĂ, ESEU

ANUL LITERAR 2017

POESIS

PRO DIDACTICA

SINTEZE

AD LITTERAM

DIALOGUL ARTELOR

EVENIMENT

ECOURI, REFLECȚII

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

SUFLET DE VEGHE

ITINERAR LEXICAL

UNIVERSUL VIRTUȚILOR CREȘTINE

DESTINE

PROZĂ

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

DE LA GROTESC LA SUBLIM

Cultivarea limbii – pic cu pic

Vlad POHILĂ

Alte articole de
Vlad POHILĂ
Revista Limba Română
Nr. 4-6, anul XII, 2002

Pentru tipar

DIN CEVA POATE REIEŞI ALTCEVA, NU (ALT)CINEVA!
 
Una dintre cele mai frecvente şi mai supărătoare greşeli de limbă vorbită la noi, eroare ce poate fi auzită/citită cotidian, în cele mai diferite şi mai surprinzătoare situaţii, este legată de utilizarea verbului a reieşi, mai exact – de traducerea greşită din rusă a acestui verb, de recursul la unele echivalente româneşti neadecvate pentru verbul rusesc исходить, urmat de prepoziţia из (din).
Nu vom exagera spunând că avem a face cu una dintre greşelile cele mai contagioase, care, aidoma unei tumori canceroase, s-a lăţit în limbajul majorităţii vorbitorilor de română de la noi – şefi de stat şi miniştri, foşti şi actuali preşedinţi de gospodării agricole, businessmeni prosperi şi persoane cu venituri “hipermodeste”, elevi şi oameni în etate... Mai trist e că eroarea persistă şi în vorbirea, respectiv, scrierea unor oameni cu studii filologice – fie ei profesori, fie ziarişti sau chiar persoane care se ocupă expres de cultivarea limbii române.
Aşa cum am putut deduce în urma unor conversaţii cu diferite categorii de conaţionali, inclusiv cu intelectuali, dar, îndeosebi – din experienţa redactării/stilizării de texte, mulţi vorbitori, respectiv, autori, din păcate, nu sesizează gravitatea acestei greşeli; alţii – simt o mare dificultate în a o corecta; cei din a treia categorie sunt pur şi simplu indiferenţi la ce, cum şi când reiese. Vom încerca, în aceste coloane de revistă, să-i ajutăm pe cei sincer interesaţi să se debaraseze de formule gen reieşind din..., căci, această eroare îşi face loc, de cele mai multe ori, în construcţii gerunziale.
Precizăm, pentru început, că verbul a reieşi există în limba noastră cu o semnificaţie clară, însemnând: “a rezulta, a apărea ca o consecinţă logică”.
De ex.: “Dumitru nu a venit la timp. Reiese că o fi intervenit ceva imprevizibil acasă”. Sau: “Dacă Mihaela nu a scris/dezvăluit nici acest subiect atât de simplu, ce mai poate reieşi/rezulta (din aceasta), decât că nu s-a pregătit pentru examen?”
Aşadar, în mod normal, în română reiese/rezultă exclusiv ceva din ceva, teză din teză: din nevenirea/ neprezentarea cuiva reiese/rezultă că o fi avut un motiv serios, dar poate nu o fi dorit; din slaba prezentare la examen reiese/rezultă că persoana examinată nu s-a pregătit suficient, posibil, însă, a avut mari emoţii şi iată că a păţit-o.
Greşeala apare atunci când încearcă a se pune acest “a reieşi” pe lângă, în legătură directă, cu o persoană. Bunăoară: “Am spus aceasta reieşind din faptul...”; “Noi trebuie să reieşim din posibilităţile noastre reale...”; “Referindu-se la avantajele gospodăriei individuale, Ion M. reieşea din propria experienţă de stăpân a cinci hectare de pământ...”. Oprind aici şirul de exemple greşite, precizăm că în toate cazurile e la mijloc o traducere nereuşită, orbească, mot-a-mot a verbului rusesc исходить plus prepoziţia изdin. Ne grăbim să şi corectăm aceste exemple greşite, culese din ziare, dar la fel de frecvente în limbajul nostru de toate zilele:
a) “Am spus aceasta reieşind din faptul...” – “Am spus aceasta având în vedere/ţinând cont de faptul”;
b) “Noi trebuie să reieşim din posibilităţile noastre reale...” – “Trebuie să pornim de la posibilităţile noastre reale”;
c) “Referindu-se la avantajele gospodăriei individuale, Ion M. reieşea din propria experienţă de stăpân a cinci hectare...” – “Referindu-se la (...), Ion M. avea în vedere experienţa personală de proprietar.../ ţinea cont-seamă de experienţa personală /se baza pe experienţa personală...”
Iată, deci, trei exemple de evitare a formelor greşite, calchiate, cu “a reieşi”, “reieşind”, prin recurgerea la nişte formule simple, accesibile, fireşti, specifice limbii noastre. Rezumând efortul, amintim sau reamintim, variantele mai des utilizabile/acceptabile de traducere a verbului исходить (“a reieşi”):
a) plus prepoziţia из (“din”, “de la”) plus un acuzativ: a porni de la...; a se baza/a se întemeia pe... De pildă: “Он исходит из собственных соображений” – “Se bazează/se întemeiază pe propria înţelegere a lucrurilor”; “Porneşte de la nişte raţiuni/calcule personale”;
b) din îmbinarea “исходить из того что” – “A porni de la premisa/ideea/principiul că...” De exemplu: “Давайте исходить из/от того, что мы это сможем делать’” – “Să pornim de la premisa/ideea/principiul că vom fi în stare/capabili să facem acest lucru...”; “Исходя из того, что закон един для всех, мы обязаныI...” – “Pornind de la premisa/ideea/ adevărul/axioma că legea e una pentru toţi, avem obligaţia/suntem obligaţi/datori să...”; “исходя из вышесказанного, мы надеемся....” – “Având în vedere/ţinând cont/ţinând seamă (de) cele spuse/relatate mai sus, ne exprimăm speranţa...”
Observăm, că la traducerea acestor fraze cu исходить... în română nu apare în genere echivalentul cel mai apropiat şi cel “mai seducător” – a reieşi. Din simplul motiv că nu e nevoie de el, că avem alte mijloace lexicale, alte cuvinte şi îmbinări de cuvinte pentru asemenea situaţii; a reieşi fiind indicat pentru cazuri la care ne-am referit la începutul tabletei noastre – când ceva reiese sau rezultă din ceva; pe când cineva nu poate să reiasă/să rezulte în nici un fel din ceva.
În speranţa că de acum înainte tot mai puţini vorbitori vor întrebuinţa greşit formule cu verbul a reieşi, mai ales cu gerunziul reieşind, am dori, în încheiere, să zăbovim asupra traducerii corecte a câtorva îmbinări cu nişte derivate ale verbului rusesc исходить. Adjectivul исходной, lucru ştiut, se traduce prin iniţial, primar, de plecare, de pornire. Totuşi, исходная точка se tălmăceşte prin punct de plecare, mai rar – punct de pornire, locul de unde se pleacă; începutul unei lucrări; al unei acţiuni. Alt adjectiv, mai des participiu – исходящий – se traduce ca de ieşire, expediat. La poştă, în corespondenţă în genere, e utilizată frecvent îmbinarea исходящий номер, care sună în româneşte număr de ieşire, în contrast cu număr de intrare al unei scrisori, al oricărei alte trimiteri poştale ce se înregistrează la expediere, respectiv, la primire.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog