Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

O amplă lucrare despre nume și numire

Adelina Emilia MIHALI

Alte articole de
Adelina Emilia MIHALI
Revista Limba Română
Nr. 4, anul XXVII, 2017

Pentru tipar

Continuând seria manifestărilor științifice de onomastică, organizate, începând cu anul 2011, de Departamentul de Onomastică al Facultății de Litere din cadrul Centrului Universitar Nord Baia Mare, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, a treia ediție a Conferinței Internaționale de Onomastică Numele și numirea. Convențional /Neconvențional în onomastică a avut loc la începutul lunii septembrie, 2015, la Baia Mare. Articolele prezentate cu această ocazie au fost reunite în amplul volum (1010 pagini) Name and naming. Conventional / Unconventional in Onomastics / Numele și numirea. Convențional / Neconvențional în onomastică, editat de prof. univ. dr. hab. Oliviu Felecan și publicat prin colaborarea a două edituri clujene, Mega, respectiv Argonaut.

Lucrarea cuprinde actele conferinței la care au fost prezente personalități științifice din 24 de țări: Africa de Sud, Albania, Azerbaidjan, Belgia, Bulgaria, Cehia, Elveția, Estonia, Franța, Iordania, Israel, Italia, Japonia, Marea Britanie, Polonia, România, Rusia, Slovacia, Spania, SUA, Suedia, Ungaria, Zimbabwe. Nu putem exclude faptul că mulți dintre cei ale căror nume se regăsesc în cuprinsul volumului, personalități consacrate în studiul onomasticii, sociolingvisticii, psiholingvisticii sau al pragmaticii, fac parte din conducerea ICOS. Dintre specialiștii din afara granițelor României, ale căror lucrări sunt reunite în volumul în discuție, amintim pe Svetllana Titini (Albania), Willy Van Langendonck (Belgia), Milan Harvalík (Cehia), Marcienne Martin, Michel A. Rateau (Franța), Enzo Caffarelli, Alfonso Germani (Italia), Leo Loveday (Japonia), Ewa Majewska (Polonia), Anna Tsepkova (Rusia), Grant W. Smith (SUA). Alături de aceștia semnează profesori și cercetători de la  universități și institute ale Academiei Române din București, Cluj-Napoca, Craiova, Iași, Ploiești, Sibiu, Timișoara (Daniela Butnaru, Gheorghe Calcan, Gheorghe Chivu, Daiana Cuibuș, Vlad Cojocaru, Magdalena Manu-Magda, Silvia Pitiriciu, Adriana Stoichițoiu-Ichim, Ioana Vintilă-Rădulescu), precum și profesori, doctoranzi și cercetători din Baia Mare.

Volumul cuprinde articole atât în română, cât și în engleză, franceză, italiană, spaniolă sau germană, fapt ce conferă un plus în receptarea informației. De altfel, titlul lucrării, Cuvântul-înainte și cuprinsul sunt traduse în engleză și franceză pentru a facilita consultarea studiilor.

Lucrările reunite în paginile volumului amintit se caracterizează printr-o varietate tematică, oferind astfel o imagine amplă, complexă și detaliată a relației oficial–popular, convențional–neconvențional în toate domeniile onomasticii. Cercetarea multidisciplinară a numelui propriu întărește studiul antroponimiei și al toponimiei și aduce în discuție un aspect din ce în ce mai abordat: numele comercial.

Volumul Numele și numirea. Convențional / Neconvențional în onomastică / Name and naming. Conventional / Unconventional in Onomastics este structurat pe cinci părți, cuprinzând domeniile de cercetare: Teorie onomastică, Convențional / neconvențional în antroponimie, Convențional / neconvențional în toponimie, Convențional / neconvențional în numele din spațiul public, Onomastică literară.

Aspectele teoretice vizează atât relația dintre formarea numelor proprii și a numelor comune, cât și direcții noi în cercetarea onomastică: numele de branduri sau crematonimele. Daiana Felecan (Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, România) propune câteva repere de analiză a numelor de branduri din spațiul românesc pre- și postcomunist. Artur Gałkowski (Universitatea Łódzki, Polonia) analizează aspectele teoretice referitoare la crematonime, ca o categorie neconvențională a numelor proprii, din punct de vedere comunicațional și cultural. Milan Harvalík (The Institute of the Czech Language, Cehia) acordă atenție sistemului de formare a numelor proprii în limba cehă. Iveta Valentová (Institutul de Lingvistică Ľudovít Štúr, Slovacia) definește termenul din onomastica slovacă živé meno  („living” personal names) și identifică originea acestui grup de antroponime neoficiale.

În partea a doua, diversitatea tematică este susținută de dinamica antroponimelor și de multitudinea ariilor de cercetare din România și din afara ei. Astfel, articolele abordează problema antroponimelor din prisma ariei de răspândire, a contactului lingvistic și a evoluției diacronice, studiul poreclelor în mediul școlar, denominația necovențională în presă sau în discursul politic, pseudonimele din mediul virtual. Wafa Abu Hatab (Universitatea Zarqa, Iordania) analizează antroponimele din Iordania postcolonială, din prisma genului, etniei și a convențiilor aplicate în denominație. Alexander Avram (Yad Vashem, Israel) aduce în discuție fenomenul preluării de către evreii stabiliți în vechiul regat românesc a numelor de familie românești sau adaptarea numelor străine specificului țării adoptive. Oliver Blomqvist (Universitatea Uppsala, Suedia) abordează actul de numire din prisma multilingvismului, analizând formele bilingve suedeze-finlandeze de denominație personală din Finlanda medievală. Studiul Angelei Cristoreanu (Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca) vizează cercetarea socio- și psiholingvistică, pragmatică și lexicală a poreclelor din mediul școlar, atât cele pe care și le conferă reciproc elevii, cât și cele pe care le alocă profesorilor. Zsuzsanna Fábián (Universitatea „Eötvös Loránd”, Ungaria) prezintă un excurs contrastiv între italiană și maghiară, în privința definirii termenilor convențional și neconvențional în antroponimie. O ilustrare a contactului lingvistic maghiar-român în folosirea numelor de persoană este realizată de János Fodor (Universitatea „Eötvös Loránd”, Ungaria). Tamás Farkas (Universitatea „Eötvös Loránd”, Ungaria) propune un studiu comparativ între cele mai frecvente nume de familie maghiare și alte sisteme onomastice similare din limbi europene, privite din punct de vedere teoretic, metodologic și geolingvistic. Un demers teoretic cu privire la „refuzul numelui”, prin care se urmărește stabilirea unor împrejurări socio- și psiholin-gvistice care determină repudierea numelui dat, este propus de Daiana Felecan. Oliviu Felecan (Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca) aduce în discuție (pre)numele unisex în română prin comparație cu alte limbi în care această practică antroponimică este frecventă (engleză, franceză, italiană, rusă). Ewa Majewska (Universitatea Warschau, Polonia) analizează doar antroponimul Maria și pătrunderea variantelor sale biblice în germană și olandeză. Marcienne Martin discută despre pseudonimele de pe site-urile presei franceze ca exemple ale discursive synthesis. O analiză sincronică a pseudonimelor (nicknames) din mediul virtual ale tinerilor în perioada 2004-2014 este întreprinsă de Anna Tsepkova (Rusia). Ephraim Nissan (Universitatea din Manchester, Marea Britanie) propune două studii: o analiză a jocurilor de cuvinte cu efect antroponimic și, alături de Ghil‘ad Zuckermann (Universitatea din Adelaide, Australia), o ilustrare a obiceiurilor de pronunție a antroponimelor, datorate interferențelor culturale. O abordare etimologică a numelor de persoane este oferită de Gergana Petlova (Universitatea Medicală, Plovdiv, Bulgaria), care studiază numele de persoană românești și bulgare provenite din apelative referitoare la plante și animale. Un demers similar este întreprins de Mariann Slíz (Universitatea „Eötvös Loránd”, Ungaria) care discută numele de familie maghiare referitoare la ocupații. Utilizarea antroponimelor neconvenționale în discursul public românesc legat de fotbal, evidențiind funcția de identificare, funcția descriptivă și cea expresivă a numelui, precum și strategiile onomastice populare specifice registrului colocvial, este discutată de Adriana Stoichițoiu-Ichim (Universitatea din București, România).

Studiile de toponimie reunite în partea a III-a a volumului se remarcă prin abordarea numelor de locuri din perspectivă sociolingvistică, psiholingvistică sau lexicografică, dublată de cercetarea sincronică, respectiv diacronică. Nu putem omite nici vastitatea teritoriilor supuse analizei: Africa de Sud, Albania (districtul Hamara), Estonia, Franța, România, Spania (Catalonia), Ungaria. Marit Alas (The Institute of the Estonian Language, Estonia) face o trecere în revistă a sistemului toponimic identificat în Peninsula Vergi, respectiv regiunea Kõrkvere, ambele situate în nordul Estoniei. Andrea Bölcskei (Universitatea Károli Gáspár a Bisericii Reformate din Ungaria) aduce în discuție probleme istorice, culturale și lingvistice ale numelor de locuri referitoare la posesiile ecleziastice din Ungaria. O descriere semantică și structurală a toponimiei vechi maghiare este oferită de Anita Rácz (Universitatea din Debrecen, Ungaria).

Folosirea toponimelor românești în diferite contexte ale vieții sociale, precum și modalități de analiză toponimică sunt câteva dintre aspectele abordate în studiile incluse în volum. Alina Bugheșiu (Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca) aduce în discuție problema utilizării neconvenționale a numelor de locuri românești în sloganurile publicitare în limba engleză. Cezar Buterez (Universitatea din București, România) vorbește despre Sistemul Informațional Istorico-Geografic utilizat în cercetarea fenomenului monahal din regiunea Subcarpaților Buzăului, România, și rolul toponimelor în studiul geografiei istorice. Un articol despre Micul dicționar toponimic al Moldovei (structural și etimologic) este semnat de un colectiv de cercetători români ieșeni, Daniela Butnaru, Vlad Cojocaru, Dinu Moscal, Ana-Maria Prisăcaru, care prezintă avantajele aduse de noile abordări în lexicografia toponimică. Daiana Cuibuș (Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, România) supune analizei comportamentul morfosintactic al unor toponime, în principal, determinarea definită inerentă a acestora, statutul „articolului” din structura lor, precum și relația, obligatorie sau contextuală, cu un determinant (articol sau demonstrativ). Raportul convențional – neconvențional în toponimie este discutat de Nicolae Felecan (Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca), care abordează problema schimbării unor oiconime din România ca urmare a Decretului din 1964; de Simona Goicu-Cealmof (Centrul de studii lingvistice românești, Timișoara, România), care analizează aspectele convenționale ale toponimiei românești; de Adelina Mihali (Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca), care discută relația popular – oficial în toponimia din nordul Maramureșului, România; de Tiina Laansalu (The Institute of the Estonian Language, Estonia), care aduce în discuție asemănările și diferențele dintre vechile și noile nume de locuri din Kose, Estonia; de Michel A. Rateau (Mauzac-et-Grand-Castang, Franța) al cărui studiu vizează primele nume de locuri din Africa de Sud; de Joan Tort-Donada (Universitatea din Barcelona, Spania), care propune o analiză a microtoponimiei dintr-o regiune a provinciei Tarragona. Michel A. Rateau și Willy van Langendonck (Universitatea din Leuven, Belgia) discută câteva nume de locuri publice din Franța, prin prisma convenționalității.

Partea a IV-a Convențional / Neconvențional în numele din spațiul public românesc se caracterizează, de asemenea, prin diferite modalități de abordare și prin extinderea ariilor de cercetare. Numele din spațiul public analizate în lucrările reunite în volum sunt selectate din domeniile: botanică, folclor, legislație, media, medicină, mobilier, nume comerciale – produse, firme, magazine online, pictură, zoonimie etc. Varietatea punctelor de vedere este susținută de abordarea interdisciplinară, de domeniile și de aria de cercetare, care cuprinde atât Europa, cât și vestul Asiei și sudul Africii. Daniela Cacia (Universitatea din Torino, Italia) analizează numele pieselor de mobilier din Italia, reliefând aspecte de ordin antroponimic, etnonimic și toponimic. Enzo Caffarelli (Universitatea din Roma Tor Vergta, Italia) discută crematonimele din perspectiva transonimizării. Alfonso Germani (Centrul de Cercetare Dialectală „La Ciocia”, Italia) continuă studiul prezentat la ICONN 1, în 2011, analizând și clasificând numele izvoarelor din regiunile Campania, Molise, Aquila și Potenza, din sudul Italiei. O altă abordare a numelor din spațiul public italian, de data aceasta vizând politica, legi și reforme numite după autorii lor, este oferită de Silvia Corino Rovano (Universitatea din Torino, Italia). Emili Casanova (Universitatea din Valencia, Spania) propune câteva clasificări ale numelor porumbeilor călători din Valencia, prezentând aspecte legate de evoluția și implicațiile sociolingvistice ale acestor denumiri.

O serie de articole vizează spațiul public românesc: Lazăr Avram (Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești, România), alături de Nicolae Felecan prezintă o serie de termeni din domeniul petrolului utilizați în onomastică; Silvia Pitiriciu (Universitatea din Craiova) discută numele detergenților; Ioana Vintilă-Rădulescu (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, București, România) identifică relația convențional – neconvențional în denumirile statelor lumii și implicațiile acesteia în plan lingvistic și extralingvistic; Mihaela Munteanu Siserman (Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca) analizează diversitatea onomasticii media și rolul său în relația cu telespectatorul; Magdalena Manu-Magda (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, București, România) prezintă câteva considerații referitoare la formațiunile neologice ale termenului băiat în discursul politico-publicistic actual; Delia-Anamaria Răchișan (Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca) abordează numele de manifestări ritual-magico-simbolice din perspectiva convenționalității; Nicolae Suciu (Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca) evidențiază rolul toponimiei în pictura plein-air a Centrului Artistic, Baia Mare. De asemenea, numele brandurilor reprezintă un domeniu de interes: Luminița Todea (Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca) analizează brandurile din tehnologie inspirate de natură; Svjetllana Titini (Universitatea „Aleksandër Moisiu”, Durrës, Albania) propune un studiu al acestei categorii onomastice pentru spațiul albanez; Sambulo Ndlovu (Great Zimbabwe University) prezintă numele utilizate în comercializarea cărnii în Zimbabwe, reliefând implicațiile culturale, etnice și sociale; Rodica-Cristina Țurcanu (Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca) aduce în discuție strategiile discursive utilizate de companiile din România înainte și după 1989 în onomastică și implicațiile lor asupra consumatorului.

Ultimul capitol este destinat onomasticii literare, remarcându-se și aici aceeași pluralitate tematică: de la pseudonimele autorilor la numele personajelor literare, analizate din punct de vedere traductologic, semiotic, pragmatic și psiholingvistic. Literatura română este abordată de George Achim (Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca), care discută onomastica „imperială” central-europeană și terminologia „K und K” identificate în creațiile românești; de Codruța Cozma (Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca), care propune un studiu al numelor personajelor din romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu, și de Veronica Oneț (Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca), care analizează antroponimele din basmele românești. Gheorghe Chivu (Academia Română, București) aduce în discuție numele dacilor în traducerea românească, făcută de George Coșbuc, a Divinei Comedii. Giacomo Giuntoli (Universitatea din Pisa, Italia) discută aspecte legate de numele autorilor din literatură și problema pseudonimelor. Tendai Mangena (Great Zimbabwe University) scrie despre diferite moduri creative de utilizare a numelor personalităților istorice în literatura din Zimbabwe. Marie Rieger (Universitatea din Bologna, Italia) definește alteritatea prin nume, referindu-se la denumirile date străinilor în literatura colonială germană. Giorgio Sale (Universitatea din Sassari, Italia) identifică și discută trei strategii denominative în Le Berger extravegant de Charles Sorel. Grant Smith (Eastern Washington University, USA) abordează un scriitor clasic englez, William Shakespeare, cu opera Negustorul din Veneția, ilustrând aspectele semiotice ale numelor celor două personaje, Antonio și Shylock.

Vastitatea informației, varietatea problemelor onomastice analizate și multitudinea ideilor susținute fac din volumul Numele și numirea.
Convențional / Neconvențional în onomastică / Name and naming. Conventional / Unconventional in Onomastics
o lucrare care îmbină elementele teoretice cu aplicațiile directe, un studiu complex asupra numelui propriu sub diversele lui aspecte. Importantă este și formația autorilor care vine să completeze studiul multidisciplinar al numelor proprii. Limbile cu o largă circulație în care sunt redactate majoritatea articolelor (engleza, franceza, italiana, germana, spaniola) facilitează transmiterea informației la nivel internațional. O lucrare temeinică, bine elaborată, Numele și numirea. Convențional / Neconvențional în onomastică / Name and naming. Conventional / Unconventional in Onomastics este un reper important în bibliografia de specialitate.

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog