Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

EX CIVITAS

Competitivitatea socială a satelor

Ion I. IONESCU

Alte articole de
Ion I. IONESCU
Revista Limba Română
Nr. 4, anul XXVII, 2017

Pentru tipar

1. Competitivitatea socială se referă la capacitatea àctorilor1 locali de a acţiona împreună şi eficient pentru dezvoltarea comunităților lor, rezolvând problemele sociale (adică, diminuând numărul săracilor, al bătrânilor singuri, uitați de lume, al celor care „nu au ce pune pe masă” etc.2). Capacitatea aceasta se bazează pe creșterea încrederii reciproce între membrii comunităților, între instituţii, între locuitori şi instituţii, pe dorinţa și voinţa lor de a se (re)cunoaşte, de a exprima şi concerta3 interesele individuale şi colective. Competitivitatea socială priveşte ordinea, organizarea, relaţiile oneste și ea poate fi un atù pentru construirea și implementarea unor proiecte care să contribuie la dezvoltarea durabilă a comunităților.

2. Există diferenţe între comunităţile rurale, între satele dezvoltate durabil, competitive economic și „satele care mor”, satele izolate, departe de schimbările societăţii moderne, care au pierdut formele tradiţionale de organizare, dar nu au altele moderne, sunt socialmente destructurate, sunt marcate de lipsa de încredere a oamenilor în instituţii şi asociaţii. Sunt sate care suferă de pe urma „moştenirii trecutului”, a „rănilor nevindecate”, sate lipsite de elementele minimale ale culturii antreprenoriale, sate fără o viaţă socioculturală sănătoasă. Atunci când analizăm competitivitatea socială a unei comunități locale ar trebui luate în seamă resursele umane (locuitorii persoane fizice, actorii colectivi, promotorii de proiecte etc.), guvernanţa4, dar și relaţiile de afinitate sau de respingere între locuitori, capacitatea lor de a coopera, dar și cultura şi identitatea locală, precum și legăturile dintre cei care împărtăşesc aceleaşi valori, precum și competenţele, cunoştinţele și bunele practici de management social, dezvoltare comunitară, democrație participativă.

3. Resursele umane pot fi identificate și analizate plecând de la indicatori sociodemografici5, de la actorii-cheie ai comunității rurale, de la identificarea dinamismului unor asociaţii, servicii locale, firme productive. Oricine poate deveni actor-cheie într-o comunitate în momentul în care cunoştinţele și competenţele pe care le are capătă valoare de resursă pentru dezvoltarea durabilă a acesteia.

În Cávado Alto (Portugalia), o femeie în vârstă, mult timp uitată de locuitori, marginalizată, a devenit spre sfârşitul vieţii actorul principal al unei cooperative de producţie a lenjeriei din in, pentru că era singura care mai păstra secretele vechii meserii practicate în zonă cu decenii în urmă.

Este important să fie identificați inovatorii potenţiali, cei care ştiu să îmbine perspectiva locală şi cea globală, cei care s-au mutat la ţară după ce au trăit o vreme la oraş, cei cu cunoştinţe, priceperi şi deprinderi care le permit să se descurce rapid în situaţii complexe etc.

Dornică să organizeze o reţea a agricultorilor, o asociaţie din Haute-Loire (Auvergne, Franţa) a recrutat un profesor pensionar care cunoştea bine pe fermierii locali, le ştia „sensibilităţile”, era în diferite reţele de informare, avea contacte cu reprezentanţii politici locali etc. Cunoştintele şi competenţele sale au permis rezolvarea mai rapidă şi eficientă a problemelor agricultorilor.

Este importantă contribuţia celor convinşi de necesitatea (re)creării legăturilor sociale, a mobilizării oamenilor în jurul unor idei.

În valea Brüche (Alsacia, Franţa), două femei au creat o bibliotecă ambulantă şi o asociaţie (Livr’en vol), care reunea profesori, părinţi, diverși locuitori pricepuţi în organizarea de spectacole și de evenimente legate de promovarea lecturii în rândul populației locale.

Chiar dacă viitorul unui teritoriu nu depinde doar de „cultura tradițională” şi de „identitatea locală” – care au fost construite de-a lungul timpului – acestea sunt importante pentru strategia dezvoltării durabile. Legăturile dintre generaţii au făurit configuraţia actuală a comunităților. Aşa s-a transmis ataşamentul faţă de locul natal, față de limba maternă, față de neamuri etc. Atunci când satele nu mai sunt capabile să-şi ţină pe loc tinerii, când îmbătrânesc și se feminizează, când cei plecați se înstrăinează cu totul, ţesătura locală se destramă, dispar instituții, activităţi...

În Franţa, după cel de-al Doilea Război Mondial, locuitorii din Bretagne și-au redescoperit identitatea locală, fapt care a dus la revigorarea comunităţilor locale, la căutarea tuturor modalităţilor prin care se putea asigura „un viitor mai bun tuturor fiilor ţinutului”. După o etapă de creștere economică accelerată, preocuparea principală a devenit aceea de a corecta efectele negative ale agriculturii accelerate, în special cele asupra mediului. Sporirea competitivității sociale a așezărilor, rezolvarea problemelor sociale au făcut ca populaţia să rămână pe loc și Finistère-ul să înflorească.

În Alentejo (Portugalia), regiune dominată timp de secole de marii proprietari de pământ și locuită de o populaţie compusă din peste 80% de muncitori agricoli, se văd şi astăzi consecinţele lipsei ataşamentului faţă de pământ, lipsei culturii antreprenoriale... Promotorii de proiecte încearcă să acopere asemenea lipsuri.

Este importantă analiza intereselor, afinităților, ostilităţilor, relaţiilor de putere care ies lesne la iveală într-o comunitate atunci când e vorba de construirea unui drum, de promovarea unui produs sau a unei caracteristici identitare, atunci când e vorba de „importanța culturii locale”, a unei confesiuni, când „vine vorba” de experienţe negative din trecut. De regulă, în zonele rurale, puterea este împărţită între câțiva aleși locali, funcţionari și șefi de instituţii, iar percepţia pe care o au aceştia despre viitorul comunității decide direcţia și modul în care sunt folosite resursele... În aceste condiţii, unele comunităţi ajung să se dezvolte, altele ajung să-şi piardă capacitatea inovării, iar în altele, oamenii izolaţi își pierd (dacă au avut) obiceiul intercunoașterii, comunicării și acţiunii laolaltă. Experienţa eşecurilor continue și lipsa unor proiecte încununate de succes poate face oamenii să se opună oricăror noi iniţiative. Buna guvernanţă ține și de capacitatea actorilor locali de a-și gestiona democratic comunitatea (fie că e vorba de o democraţie reprezentativă, fie de una participativă).

La Collombey-les-Belles (Lorraine, Franţa), zonă aflată în apropierea a trei mari oraşe (între care Nancy, 250 000 locuitori), un parteneriat a unit – într-o structură intercomunală – 41 de sate în care funcţionau 33 de comisii tematice, alcătuite din funcţionari, aleşi locali și locuitori. Un comitet format din preşedinţii acestor comisii avea o privire de ansamblu asupra dezvoltării localităţilor. O adunare generală regională aducea periodic laolaltă comitetul, pe reprezentanţii consiliilor municipale și pe membrii comisiilor care făceau propuneri ce cântăreau greu în luarea deciziilor de către cei în drept să o facă. Aceste structuri participative au ajuns să mobilizeze sute de persoane în proiecte.

Adesea, abilităţile oamenilor din sate sunt necunoscute, fie din cauza unor dificultăţi de comunicare, fie din cauză că mulți nu mai sunt interesați de ele. Or multe priceperi, deprinderi, abilități, cunoștințe ale locuitorilor ar putea deveni purtătoare de inovare, de reînnoire.

La Västerbotten (Suedia), şaptesprezece agricultoare s-au grupat pentru a-şi promova abilităţile culinare tradiţionale şi au ajuns ulterior la o afacere prosperă din vânzarea produselor realizate împreună.

Patru grupuri (din Valle Elvo, Piemont, Anglona din Monte Acuto Sardinia, Adri din Valladolid şi Montanas del Teleno din Castilia-Leon) au făcut un proiect transnațional de cooperare pentru modernizarea tratării tehnice a lânei provenite de la rase de oi care nu făceau firul subţire. Modernizarea tehnicii de spălare, filare şi vopsire a permis folosirea acesteia pentru producerea de cergi, dar şi a unor materiale izolatoare foarte apreciate. De eficienţa bănească a acestei activităţi au profitat mai ales tinerii, rata şomajului descrescând simţitor în zonă.

4. Cum poate fi concepută o strategie de îmbunătăţire a competitivităţii sociale a unor așezări?

– făcând din fiecare activitate, intervenţie, proiect, instrumente de animare a comunității locale; orice diagnostic, orice activitate de formare profesională, selecţie de proiecte etc. pot deveni instrumente de mobilizare a localnicilor, de coeziune, liant, (re)structurare socială;

– identificând metode eficiente de mobilizare a oamenilor, de aflare a „numitorului comun”, a interesului comun; dacă este imposibil ca toţi locuitorii să fie câştigători în urma unor activități, proiecte, indicat ar fi să se prevadă compensaţii și pentru cei necâștigători;

– asumând şi împărtăşind riscurile; într-o comunitate rurală, în care „toată lumea cunoaşte pe toată lumea”, asumarea riscurilor poate duce la pierderea prestigiului în caz de eşec şi la invidie în caz de succes...;

– apelând la simţul responsabilităţii faţă de resursele locale, faţă de dezvoltarea comunității; se poate apela la simţul responsabilităţii proprietarilor care au lăsat ogorul în paragină sau casa degradată etc.;

– folosind tehnici de concertare6 plecând de la o abordare generală, de la definirea unor obiective globale ale dezvoltării locale (se poate gândi global, dar se acționează local).

În Serranía de Ronda (Andaluzia, Spania), frumuseţile naturale (munţii, peisajul pitoresc, patrimoniul istoric), apropierea de mare (plajă, turism), prezenţa oraşului Ronda (elogiat de scriitori şi frecventat de numeroși turişti) au făcut din zonă una cu un potenţial turistic imens. Cu toate acestea, zona nu a putut beneficia de oportunitățile pe care le avea până la constituirea unor structuri de concertare a eforturilor locuitorilor, după care au fost derulate cu succes numeroase proiecte finanțate.

Este foarte important diagnosticul iniţial și implicarea localnicilor în activitatea de monitorizare şi evaluare a acțiunilor, proiectelor, încurajând reflexia colectivă asupra acţiunilor desfăşurate (chiar prin reactivarea unor locuri de întâlnire „tradiţionale”, precum birtul satului, o serbare, o sărbătoare tradiţională etc.), capitalizând acquis-urile (se poate învăţa mult din greşeli, nu numai din reuşite...). Comunitățile își pot stabili o listă a priorităţilor.

În Val Venosta (Trentino, Italia), un teritoriu dezvoltat economic, dar afectat de lipsa colaborării între actorii locali, un proiect a rupt „păguboasa tradiţie” prin recursul la parteneriate informale (mai uşor de acceptat de către actorii locali), ulterior formalizate, legalizate, apoi la parteneriate în proiecte care aduceau câştig imediat (accesul la o nouă piaţă de desfacere, de exemplu), la proiecte a căror şansă de reuşită era estimată aproape de 100%.

5. Strategii de ameliorare a competitivităţii sociale:

Restaurarea încrederii prin proiecte cu valoare demonstrativă.

În Sierra de Bejar (Castilla y León, Spania), teritoriu cândva în declin, au fost finanţate proiecte suficient de mari pentru a demonstra că este posibilă revitalizarea teritoriului. Aceste proiecte încununate de succes au atras și dinamizat populaţia, au creat oportunităţi pentru derularea unor noi proiecte.

Restaurarea încrederii prin animarea colectivității.

În Sierra do Caldeirão (Algarve, Portugalia), zonă care a cunoscut un adevărat exod rural, restabilirea încrederii oamenilor în viitorul lor s-a făcut prin tinerii recrutaţi din sate şi instruiţi să promoveze activităţi economice, sociale, culturale bazate în principal pe revalorizarea tradiţiilor. Tinerii au început prin organizarea unor târguri locale menite să reunească producătorii de bunuri materiale, dar şi pe cei care menţineau tradiţiile folclorice, pe cei care acţionau pentru sporirea ataşamentului locuitorilor faţă de comunitățile lor etc.

Restabilirea încrederii prin consolidarea valorilor identitare.

În Gwynedd (Ţara Galilor) exista un puternic simţ al apartenenţei la cultura celtică şi o dorinţă a locuitorilor de a se diferenţia de „vecina Anglie”. Un grup de inițiativă local s-a preocupat de revalorizarea culturii tradiționale și a specificului zonei, de reînvierea limbii şi culturii Ţării Galilor. Proiectul a obţinut un imens sprijin popular şi a deschis noi perspective de dezvoltare, în special în domeniul turismului cultural.

Restaurarea încrederii prin consolidarea ataşamentului faţă de locul natal.

Lassithi (Creta) a fost mult timp puternic afectat de depopulare şi de abandonarea activităţilor agricole. Un grup de iniţiativă a mobilizat oamenii pentru recuperarea morilor de vânt tradiţionale folosite pentru pomparea apei necesare irigaţiilor, dar și ca simboluri ale identităţii zonei. Lansat iniţial la scară mică, proiectul a trezit interesul oamenilor de pe întreg teritoriul şi a contribuit la dezvoltarea lui.

Restaurarea încrederii prin apelul la persoane din afara localităţii.

În Burgenland (Austria), unde promotorii de proiecte erau mai rari, câțiva actori locali şi-au unit forţele pentru a stabili legături cu Universitatea din Viena. Studenţi şi profesori-cercetători ai acesteia au mers în Burgenland pentru a inventaria patrimoniul local, pentru a identifica nevoi locale, pentru a diagnostica nivelul de dezvoltare locală, punctele tari, slabe, oportunitățile zonei. Acest fapt a reaprins interesul locuitorilor pentru comunitățile lor și a făcut să apară numeroase idei de proiecte pentru restabilirea încrederii în viitorul comunităților locale.

Transformarea unui parteneriat local în element de restructurare socială.

În Serranía Rincon de Ademuz (Valencia, Spania), regiune muntoasă, izolată, s-a constituit un grup de acţiune locală de circa 160 de persoane care au construit proiecte ce abordau cultura, mediul, turismul, formarea profesională, micile intreprinderi şi servicii, dezvoltarea şi valorificarea producţiei locale. Multe proiecte au fost finanţate şi au contribuit ca printr-un „efect de domino” la dezvoltarea zonei.

Crearea unui mecanism de colaborare între actori locali.

În Garfagnana (Toscana, Italia), fermierii erau în conflict cu prelucrătorii şi comercianţii (care voiau să le cumpere produsele la preţuri mici...). Pentru a depăşi acest conflict, un grup de acţiune locală a trecut la operațiunea de gospodărire a produselor locale „cu caracter demonstrativ”, „pentru promovarea teritoriului”. Membrii grupului au organizat evenimente promoţionale, au determinat agricultorii, procesatorii şi comercianţii să li se alăture, creându-se astfel „Consorzio Garfagnana Produce”. În acest fel s-a reușit aplanarea conflictului și convieţuirea într-o structură colectivă locală. În vremuri de criză, evitarea conflictelor, aflarea consensului, a compromisului rezonabil sunt benefice pentru dezvoltarea comunităţilor...

– Încurajarea tuturor iniţiativelor, proiectelor locale.

În Anhalt (Germania), grupul Kultur Landschaft Haldensleben și-a concentrat eforturile într-un proiect de reabilitare a unui castel vechi şi a unei zone industriale cu mare valoare istorică. Prin cooptarea tuturor inițiativelor, proiectelor locale, s-a ajuns la crearea unui Centru de Dezvoltare Economică şi Culturală, la experienţa căruia au apelat ulterior locuitorii altor regiuni.

Cultivarea spiritului antreprenorial în rândul elevilor.

În Comitatul Tipperary (Irlanda), elevii din clasele primare se dovedeau mai inventivi și mai întreprinzători decât adolescenţii... Ei au fost contactați de un GAL7, propunându-li-se... o afacere (un proiect finanțat cu 15 600 euro). 600 dintre ei au produs broşuri, clipuri video despre patrimoniul local, au confecționat obiecte de artizanat, felicitări de Crăciun, au vândut flori și legume, au reciclat hârtie, au organizat locuri de servit micul dejun etc.

Crearea de parteneriate care concertează interese particulare.

În Mugello Val di Sieve (Toscana, Italia), Firenzuola (Florența) s-a pus în aplicare un plan de valorificare a unei pietre din miocen (din depozite locale imense) formate timp de milioane de ani – „pietra serena”. S-a pornit de la popularizarea potenţialului acestei materii prime. Colaborarea tuturor actorilor locali a dus la crearea unor produse din această piatră, la diversificarea continuă a lor, la o creştere a ocupării şi la promovarea turistică a teritoriului. IMM-urile create au ajuns în scurt timp să aibă sute de angajaţi, dezvoltându-se unităţi de servicii care distribuiau echipamente, ofereau asistenţă în restructurarea centrelor istorice etc.

Revigorarea unor activități rurale profitând de apropierea de o importantă piaţă urbană.

Marsica (Abruzzi, Italia) ajunsese să fie recunoscută pentru dificultăţile sociale prin care trecea. Era nevoie de demararea unor acţiuni care să revalorizeze cultura locală, să constituie un minim de servicii sociale etc. Proiectul a plecat de la analiza fluxurilor turistice de la sfârşitul săptămânii. Turiştii erau în majoritate proprietarii rezidenţelor secundare din zonă, iar ei puteau deveni o resursă importantă pentru taxele și impozitele locale, dacă aveau și alte oferte, avantaje pe teritoriul unde-și aveau casele de vacanță. Actorii locali și-au concentrat eforturile pentru a lărgi gama serviciilor, produselor, activităților culturale propuse la sfârșit de săptămână, după care strategia lor s-a centrat pe atragerea altor turişti, nerezidenţi, pe creşterea consumului de produse locale, pe dezvoltarea turismului cultural.

 

Note:

1 Actor este artistul care interpretează roluri în piese de teatru, în filme etc. Folosesc de mai bine de 15 ani cuvântul care pune accent pe a, àctor, pentru a mă referi la omul care acţionează.

2 La compétitivité Sociale. Construire une stratégie de développement territorial à la lumière de l’experience LEADER , Cahier nr. 6, Observatoire europeen LEADER, 2000

3 Concertare vine de la concert, a concerta: o mulţime de instrumentişti cântă la diferite instrumente, diferite partituri, dar rezultă o armonie pe ansamblu. Mutatis mutandis, în domeniul socialului ne gândim la consultare, la schimbul de puncte de vedere pentru a pune la cale, a pregăti în comun, a cădea de acord asupra unui proiect, pentru a lua o atitudine comună, o anumită măsură.

4 „Guvernanţa” este un concept apărut odată cu mondializarea şi se referă la o formă de gestionare democratică. E vorba aici de posibilitatea exprimării şi participării democratice a societăţii civile, a unor noi actori colectivi etc.

5 Compoziţia demografică, distribuţia populaţiei în comunitate, evoluţiile recente ale acesteia, formele de asociere şi organizare cooperativă, grupurile de presiune, relaţiile dintre grupuri sociale, modul de relaţionare între generaţii, dificultăţi ale transferului de cunoştinţe, priceperi și deprinderi etc.

6 Revin asupra acestui termen, pe care-l folosesc ca pe o parabolă, ca pe un cuvânt ce conține un anumit tâlc... Într-o orchestră, fiecare cântă la intrumentul lui, în ritmul lui, conform partiturii lui etc., dar rezultatul e armonia de ansamblu. Într-o comunitate, concertarea intereselor diverse poate induce ordine și armonie în ansamblul ei. Se pot depăşi astfel obstacole, blocaje ale trecutului, momente de care „mulţi nu mai vor să-şi amintească”, clivaje istorice între familii, grupuri sociale. Nu înseamnă ca toţi membrii comunității să fie întru totul de acord cu orice, oricând, ci mai curând de crearea şi consolidarea unei culturi a încrederii reciproce, care poate aduna forţele creatoare în proiecte colective, care poate oferi oportunităţi celor inovatori, poate combina interese şi expertize diferite.

7 Grup de acțiune locală.

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog