Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

LA ACADEMIA ROMÂNĂ

ADEVĂRUL DESPRE NOI

DIMENSIUNI ALE CONTINUITĂȚII ROMÂNEȘTI

PRECURSORII DESPRE UNIRE

COŞERIANA

ANALIZE ŞI INTERPRETĂRI

INTERFERENŢE

CUVINTE DEZVELITE

GRAMATICĂ

AD LITTERAM

INEDIT

RECITIREA CLASICILOR

ECOURI, REFLECȚII

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

POESIS

CRITICĂ, ESEU

SINTEZE

PRO DIDACTICA

ÎNSEMNE IDENTITARE

PORTRET

DIALOGUL ARTELOR

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

SILVIU BEREJAN: 75 ANI

Silviu Berejan, lingvistul “cel mai de seamă din Republica Moldova”

Alte articole de Revista Limba Română
Nr. 4-6, anul XII, 2002

Pentru tipar

1. Aprecieri*
 
“Ceea ce-l caracterizează pe Silviu Berejan ca lingvist este, mai întîi de toate, spiritul analitic, profunzimea analizelor şi diapazonul larg de abordare a celor mai diverse probleme de lingvistică, începînd cu simple articole de cultivare a limbii şi terminînd cu investigaţii teoretice de cel mai înalt grad. Activitatea lingvistică a lui S. Berejan poartă pecetea unei rigurozităţi excepţionale, fiind pătrunsă de responsabilitatea şi probitatea ştiinţifică proprii unui adevărat savant. El cultivă, totodată, o expresie exactă, concretă şi clară. Toate acestea i-au asigurat un loc aparte printre lingviştii prestigioşi din republică şi din ţară, el fiind unul dintre cei care, în perioada de după război, au pus bazele studierii cu adevărat ştiinţifice a limbii noastre naţionale şi au adus o contribuţie ponderabilă la dezvoltarea romanisticii, a lexicologiei şi lexicografiei, a teoriei lingvisticii...”
 
Colegiul de redacţie al revistei (“Limba şi Literatura Moldovenească”, nr. 2, 1987, p. 56)
 
 
 
“Chiar prima sa carte Contribuţii la studiul infinitivului moldovenesc (1962) se distinge prin mulţimea de probleme tratate, prin impresionanta minuţiozitate cu care au fost despuiate şi confruntate numeroasele surse bibliografice, prin diversele incursiuni istorice în alte domenii şi, în primul rînd, în acela al sintaxei, prin bogăţia de fapte excerptate din operele celor mai reprezentativi scriitori clasici şi contemporani, prin expunerea clară şi terminologia gramaticală adecvată, prin caracterul riguros sistematic al aranjării materialului în cele cinci capitole închegate astfel încît fiecare se prezintă ca parte integrantă a unui tot întreg bine conceput <…>.
Una dintre cele mai valoroase lucrări ale sale este monografia Семантическая эквивалент-ность лексических единиц (1973), apreciată mult de specialişti, în care se elaborează concepţia echivalenţei semantice în lexic. Consacrată unei probleme particulare de lexic – sinonimiei (sau omosemiei – în terminologia autorului) – cartea îmbrăţişează, de fapt, o mare parte din problematica lexicologiei şi semasiologiei moderne<…>. 
Pornind de la poziţiile lexicologiei funcţionale, contrar criteriilor de care se foloseau diferiţi lingvişti la definirea sinonimiei (afinitatea semantică, identitatea noţională, comunitatea denominaţiei, coincidenţa posibilităţilor de îmbinare etc.), cercetătorul conchide că criteriul obiectiv pentru stabilirea raporturilor de sinonimie este coincidenţa variantelor semantice, adică identitatea de sensuri”.
 
Prof. dr. hab. Teodor Cotelnic,
 Universitatea de Stat “I. Creangă” din Chişinău (rev. LR, nr. 3-4, 1997, p. 160-161)
 
  
 
“Dintre mulţimea de lucrări, fixate în Bibliografia sa, aş reţine atenţia în special asupra a două: Echivalenţa semantică a unităţilor lexicale şi Dicţionarul explicativ. Prima este consacrată mult discutatei probleme a relaţiilor de echivalenţă semantică în lexic, reprezentîndu-l poate cel mai plenar şi mai veridic pe Berejan-teoreticianul. Avînd în faţă tomurile voluminoase scrise pe tema dată, un cercetător mai puţin exigent ar fi fost tentat să ofere specialiştilor o lucrare de mari proporţii, umflată cu date şi trimiteri numeroase, cu analize detaliate ale marii diversităţi de opinii exprimate anterior. Silviu Berejan a reuşit să învingă tentaţiile de acest fel. Concentrîndu-şi atenţia doar asupra esenţialului dumnealui, în locul unui volum uriaş, a realizat o lucrare de proporţii relativ mici, dar strălucitoare prin originalitate şi profunzime.
Trăind ani la rînd în împărăţia fermecată a cunoaşterii ştiinţifice, străin cu desăvîrşire goanei după slavă efemeră şi privilegii nemeritate, savantul Berejan a înţeles cu o claritate indiscutabilă că rostul cercetării este de a pune la îndoială cunoştinţele deja existente <…>. Şi a mai înţeles cercetătorul Berejan că lingvistul, dacă numai nu se complace în rolul de salahor în ştiinţă, adică de colecţionar de fapte, trebuie să fie (şi, poate, întîi de toate) şi filozof. Tocmai de aceea seva filozofică şi cea de filozofia limbii circulă nestingherite în monografia sa fundamentală, precum şi în întreaga lui creaţie de teoretician.   Expunerea impresionant de clară şi bine organizată, construită cu o logică ireproşabilă şi o mare eleganţă a stilului, a făcut ca această lucrare să devină una de referinţă pentru specialiştii-lexicologi <…>.
Cea de a doua lucrare menţionată – Dicţionarul explicativ, în special volumul al II-lea, deşi e o operă colectivă, poartă amprenta personalităţii neordinare a redactorului ei principal care este tot S. Berejan. Această lucrare este una monumentală. Nu vrem să ne referim aici la uriaşa muncă ce stă în spatele ei, am sublinia în special doar integritatea interioară a acestei lucrări originale. Aplicînd consecvent principiul sistemicităţii, colectivul de autori îndrumaţi cu competenţă de redactorul lucrării a reuşit să ajungă la acel nivel superior de percepere şi pricepere a substanţei verbale de unde lucrurile se lasă văzute oarecum dinlăuntru. În felul acesta, Dicţionarul explicativ sparge tiparele tradiţionale ale lexicografiei nu numai romanice, propagînd un nou mod de organizare, de structurare a materiei lexicografice şi de prezentare a acesteia <…>.
 
Dr. hab. Ion Eţcu
(rev. LA, nr. 31, 1997, p.7)
 
 
  
“Acad. Silviu Berejan este considerat unul dintre cei mai prolifici lingvişti romanişti actuali din Republica Moldova <…>. În cele patru decenii şi jumătate, de cînd îşi începe activitatea, a publicat peste 300 de lucrări, printre care valoroase monografii, dicţionare, manuale, articole, studii, recenzii, cronici etc. În lucrările sale, fie că este vorba de articole sau monografii, el abordează un spectru larg de probleme, începînd cu cele dedicate cultivării limbii şi terminînd cu investigaţiile teoretice de cel mai înalt grad de complexitate. Pe această linie reţinem faptul că Silviu Berejan a fost şi este un lingvist multilateral, atacînd probleme din toate compartimentele limbii: semasiologie, lexicologie şi lexicografie, morfologie şi sintaxă, fonetică, stilistică etc. El a atras în studiu elemente ale limbii române, ale altor limbi romanice şi ale unor limbi slave. Majoritatea problemelor tratate se remarcă prin multitudinea de implicaţii în lingvistica generală.
În activitatea sa de lingvist se pot distinge cu claritate două laturi. una pragmatică, caracterizată prin atragerea în cercetare a unui imens material faptic care poartă pecetea profunzimii şi rigurozităţii analizelor. Cea de a doua latură este cea teoretică care derivă din prima şi în care autorul se atestă ca un desăvîrşit spirit analitic. Cultivînd o expresie precisă şi concretă, lucrările sale se remarcă prin claritate şi exactitate”.
 
Prof. dr. Onufrie Vinţeler, Universitatea “Babeş-Bolyai”
din Cluj-Napoca (“Tribuna”, IX, nr. 20-21, p. 5)
 
 
  
“Problema relaţiilor sinonimice – a echivalenţei semantice (cum e numită de autor) – n-a fost rezolvată în mod fundamental nici în plan îngust, privitor la o limbă romanică, nici în plan mai larg – lingvistic general, deşi au fost publicate destule lucrări la această temă. La determinarea criteriilor privind sinonimia, cei mai mulţi autori se referă la afinitatea semantică, identitatea noţională, comunitatea denominaţiei,coincidenţa posibilităţilor de îmbinare etc. Toate aceste criterii, după părerea lui S. Berejan, sînt lipsite de rigurozitate ştiinţifică <…>.
Monografia Семантическая эквивалентность лексических единиц (1973), cred, se situează ca o lucrare fundamentală în domeniul lexicografiei româneşti şi s-ar cere publicată şi în limba noastră. Principiile ei teoretice şi-au aflat aplicarea practică în procesul de elaborare a Dicţionarului explicativ al limbii moldoveneşti, vol. II (DELM, II) apărut în 1985, la 8 ani după primul volum DELM, I (1977). Cele două volume se deosebesc net unul de altul în plan teoretic, ştiinţific şi redacţional. A fost modificată întreaga metodă de lucru la un dicţionar explicativ, materialul căruia a fost prezentat şi redactat lexicografic nu în ordinea alfabetică strictă a literelor respective, ci după anumite clase de cuvinte pe criterii morfologice, semantice, derivative etc. În felul acesta, s-au prezentat adecvat în sistem diferitele tipuri de cuvinte. De fapt, structura Delm, II a fost modificată în mod substanţial nu numai faţă de cea din primul volum, ci şi în raport cu dicţionarele similare ale altor limbi <…>”.

Acad. Nicolae Corlăteanu,
Institutul de Lingvistică al A. Ş. M. (RLŞL, nr. 3, 1997, p. 47-48)
 
 
  
“Ceea ce impresionează, întîi de toate, în opera acad. S. Berejan, chiar şi pe cititorul mai puţin avizat, este o disecare şi o structurare riguroasă a problemei cercetate, fapt ce creează iluzia unei uşurinţe în tratarea fenomenului, iluzie ce se spulberă la o lectură cît de cît atentă, lăsîndu-l pe cititor uluit de densitatea ştiinţifică a fiecărei aserţiuni.
A cîştigat semantica (domeniul central al activităţii ştiinţifice) prin Silviu Berejan? Sîntem convinşi că da, măcar din simplul motiv că şi-a aflat, în sfîrşit, albia, făgaşul natural al existenţei sale...
A cîştigat S. Berejan slujind cu credinţă şi abnegaţie această doamnă ideală? Sperăm că da, pentru că semantica i-a pus la dispoziţie toate tainiţele ei, făcîndu-l cunoscut unei lumi întregi.
Am cîştigat şi noi, cei care am fost şi mai sîntem învăţăcei ai profesorului S. Berejan, au cîştigat toţi cei care au un sentiment aparte pentru cuvînt, pentru dezlegarea enigmelor ce le ascunde cuvîntul”.
 
Conf. dr. Gheorghe Stog,
Universitatea de Stat “Al. Russo” din Bălţi (Conferinţa Naţională de omagiere, Bălţi, 21 mai 2002)
 
 
  
“Format în cadrul şcolii lingvistice a dascălului său universitar şi a patriarhului filologiei române din Republica Moldova acad. Nicolae Corlăteanu, Silviu Berejan, graţie unei munci titanice de autoinstruire prin lecturi abundente, prin contacte cu lingvişti de prestigiu de la Academia de Ştiinţe din ex-Uniunea Sovietică şi din multe centre universitare, cu numeroşi lingvişti din România, Germania, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Italia, Franţa şi din alte ţări, a reuşit să-şi lărgească orizontul ştiinţific, să-şi formeze o doctrină lingvistică proprie, o viziune fundamentală concretă privitor la diferite ramuri ale ştiinţei despre limbă. Aşa se face că S. Berejan e unul din puţinii specialişti care a avut curajul şi pregătirea respectivă de a-şi spune cuvîntul plin de autoritate în cele mai diverse domenii, cum ar fi: lexicologia, lexicografia, semasiologia, metodo-logia, sociolingvistica, dialectologia, etimologia, istoria limbii, stilistica, cultura limbii materne, ortografia, ortoepia, punctuaţia etc.
Un loc cu totul aparte, deşi strîns legat de celelalte direcţii de investigaţie ale acad. S. Berejan, îl ocupă reflecţiile Domniei sale asupra gramaticii în sensul cel mai larg al termenului. În această ordine de idei, monografia de primă tinereţe a savantului, teza de doctor în filologie Contribuţii la studiul infinitivului moldovenesc rămîne în istoria lingvisticii naţionale ca un model de profunzime, de argumentare teoretică, ilustrativitate, de logică a expunerii celor mai complicate şi mai contro-versate situaţii din istoria infinitivului, în general, şi a celui românesc, în particular.
<…> în manualele sale, prof. S. Berejan a reorientat studiul gramaticii spre tradiţia seculară a şcolii naţionale româneşti, spre succesele lingvisticii din Ţară, <…>”.
 
Membru coresp. al A.Ş.M. Anatol Ciobanu,
Universitatea de Stat din Chişinău (RLŞL, nr. 3, 1997, p. 50, 59)
 
 
  
“Responsabilii culturali erau implicaţi direct în activitatea comisiei interdepartamentale stabilite de parlamentul moldovenesc la mijlocul anului 1988 pentru a examina istoria limbii moldoveneşti <…>. Comisia era condusă de două personalităţi redutabile ale partidului <…>, dar includea şi cercetători, scriitori şi ziarişti proeminenţi. Membrii comisiei cu tendinţe reformiste au găsit rapid metode de a-i convinge pe colegii lor mai conservatori. De exemplu, un membru al comisiei ca Silviu Berejan, nou-numitul director al Institutului de Lingvistică şi Literatură, a invitat numeroşi „membri asociaţi” să participe la lucrările comisiei, aceştia fiind mai ales lingvişti reformişti, care erau încurajaţi să participe la întîlniri pentru a-i forţa pe cei mai puţin convinşi să accepte reformele lingvistice”.
 
Dr. Charles King,
Universitatea Georgetown din Washington (“Moldovenii. România,
Rusia şi politica culturală”, Ed. Arc, 2002, p. 137)
 
  
 
“Aplicînd pentru prima oară într-un mod temeinic metoda funcţional-structurală la analiza sinonimiei în cadrul unui singur sistem, în cel al limbii literare, Silviu Berejan a lăsat să se întrevadă, în lucrarea sa fundamentală Echivalenţa semantică a unităţilor lexicale, perspectiva studierii adecvate a fenomenului în cauză şi la nivel intersistemic. Depistarea şi corelarea cuvintelor sau a îmbinărilor stabile de cuvinte cu acelaşi sens din diverse subsisteme teritoriale ale unei limbi (dialecte, subdialecte, graiuri) va ajuta, <…> să fie pusă în lumină devierea lexicală a dialectelor”.
 
Dr. Valentina Corcimari,
Institutul de Lingvistică al A. Ş. M. (RLŞL, nr. 3, 1997, p. 74)
 
  
 
“Lucrarea sa din 1962, Contribuţii la studiul infinitivului moldovenesc, rămîne şi azi o lucrare de referinţă în lumea ştiinţifică şi o contribuţie esenţială la relevarea specificului acestei forme verbale pe plan general romanic, balcanic şi în particular pe plan românesc, iar studiul în limba rusă din 1973, Echivalenţa semantică a unităţilor lexicale, prin multitudinea problemelor abordate, prin noutatea interpretărilor, prin elaborarea unei teorii originale a sinonimiei în plan universal, ne-a scos în aria largă a lingvisticii generale. Concepte noi, originale, idei dintre cele mai abstracte au fost îmbrăcate într-o haină lingvistică ce se distinge prin concizie, claritate, rigoare şi, în acelaşi timp, accesibilitate şi pentru cititorul neiniţiat (în acest plan, poate că numai lucrarea lui V. M. Solnţev din 1971, Limba ca sistem şi structură, se remarcă prin aceleaşi calităţi). Un adevărat compendiu de lingvistică generală este lucrarea aceasta, ea incluzînd noţiuni, concepte, formulări, dezbateri în probleme privind esenţa ştiinţei noastre: dihotomie, limbă, vorbire, sistem, structură, paradigmatică, sintagmatică, sincronie, diacronie, statică, dinamică, conţinut, formă, fenomen, esenţă semnificat, micro- şi macrostructuri, hetero-, para- şi omosemie, cîmp conceptual, cîmp semantic, opoziţie, combinatorică etc. Numai din cauză că a fost publicat într-o limbă de o oarecare circulaţie studiul lui Silviu Berejan n-a fost la timpul lui tradus în alte limbi, deşi sînt convins că un atare eveniment va avea loc odată şi odată.”
 
Prof. dr. Nicolae Mătcaş
(rev. LR, nr. 3-4, 1997, p. 169-170)
 
  
 
“În relaţiile cu marele savant lingvist m-am ales cu valori mult mai preţioase decît teza de doctorat. I-am “furat” cu succes maniera meticuloasă şi analistă de gîndire germană. Pe Berejan nu-l poţi cunoaşte dintr-o vizită, nici chiar din zece, dacă nu revii, în liniştea nopţii, de unul singur, la textele sale, la discuţiile cu tine. El este supremul stilizator al limbii române din Basarabia actuală. În frazele lui scrise orice semn de punctuaţie, orice cuvînt nimereşte la locul potrivit cu exactitate astronomică. Un inegalabil gospodar al lingvisticii generale şi naţionale. Cînd Berejan parcurge cu stiloul textele tale, gramatica îşi recapătă sensul veridic. E cu neputinţă să “smulgi” un cuvînt din textele lui Berejan, căci după el se ţin lanţ celelalte <…>. Nu am nici un drept “ştiinţific” să vorbesc despre Silviu Berejan, savantul. O vor face alţii, mai competenţi în materie. Însă maniera de gîndire a academicianului e la îndemîna oricui îi place să judece cîtuşi de puţin. Drept exemplu elocvent în acest sens serveşte lucrarea sa “Echivalenţa semantică a unităţilor lexicale”. După ce am citit-o şi recitit-o, m-a obsedat ideea că nu numai cuvintele, dar şi oamenii, şi plantele, şi animalele şi tot ce există în Universul lui Dumnezeu se află în relaţii de “sinonimie”. Or, sinonimul, ca o asemănare, ca o parte a coincidenţei, e ca şi aversul unei piese, pe cînd deosebirea, ascunsă, o cauţi şi o găseşti numai pe revers”.
 
Iulius Popa, jurnalist
(rev. LA, nr. 31, 1997, p. 7)
 
 
  
“Deşi a studiat şi s-a format ca savant în condiţiile defavorabile ale perioadei postbelice, cînd tot ce era românesc era declarat antimoldovenesc, totuşi a reuşit să-şi cultive o ţinută intelectuală şi morală bazată pe cele mai frumoase tradiţii ale ştiinţei şi lingvisticii româneşti, dovadă elocventă în această ordine de idei fiind chiar primele articole şi studii elaborate în baza cunoaşterii profunde a acestora. Curiozitatea nestăpînită, dorinţa de a fi mereu la curent cu tot ce este nou în lingvistică i-au facilitat înţelegerea şi interpretarea mai multor fenomene de limbă, mizînd, în primul rînd, pe propriile capacităţi intelectuale, fără a apela la mijloace de ordin politic sau ideologic, argument probant fiind în acest sens refuzul, camuflat prin diverse tertipuri, de a se înscrie în partidul comunist”.
 
Dr. Vasile Bahnaru (“Flux”, 1 august 1997, p. 2)
 
 
 
“Cunosc bine lucrările de lingvistică ale lui S.G.Berejan, care îmi provoacă un mare respect profesional.”
 
Membru corespondent al A.Ş. a U.R.S.S. Iu.S.Stepanov
(Din scrisoarea de susţinere a lui S.Berejan pentru alegerea lui în calitate
de membru corespondent al A.Ş.M., Moscova, 19 ianuarie 1989)
 
 
 
* La compartimentele “Aprecieri”, “Omagii” şi “Interviuri” vor fi reproduse doar fragmente mai concludente, din punctul nostru de vedere.


2. Omagii
 
“Numele şi lucrările Dumneavoastră consacrate limbii române şi lingvisticii teoretice au fost cunoscute la noi chiar în perioadele cele mai negre de izolare impusă ţărilor noastre cu aceeaşi limbă <…>.
Dacă un timp am bănuit doar, ulterior am înţeles că aţi avut nu numai statutul de specialist recunoscut – profesor şi cercetător – în domeniul limbii, ci şi pe acela de luptător abil pentru drepturile ei şi preţuim în mod deosebit rolul Dumneavoastră în bătălia pentru limbă şi alfabet, care, din păcate, are încă episoade de actualitate.
Nu mai puţin preţuim căldura contactelor personale pe care le-aţi stabilit cu lingviştii şi instituţiile din dreapta Prutului de îndată ce a fost posibil şi colaborările frăţeşti pe care le-aţi iniţiat anume între institutele noastre <…>”.
 
Membru cor. al A. R. Marius Sala,
director al Institutului de Lingvistică “Iorgu Iordan” al A.R. (RLŞL, nr. 3, 1997, p. 34)
 
 
 
“Silviu Berejan manifestă o dorinţă nepotolită pentru activitatea spirituală, dar fiind o fire net temperamentală, omul de ştiinţă Berejan nu s-a angajat niciodată în polemici agresive care distrug obiectivitatea şi ucid spiritul ştiinţific, tonul moderat, strict academic dominînd tot ce a scris dumnealui pînă în prezent. În această ordine de idei ar putea fi amintite nenumărate atacuri la persoana Domniei sale, autorii lor făcînd-se a uita de contextul istoric şi socio-cultural în care am fost siliţi să trăim şi să acţionăm pînă nu demult, atacuri rămase fără replică <…>.
O altă caracteristică demnă de reţinut a omagiatului este aceea că în scris nu-şi îngăduie decît esenţialul. Vădeşte preferinţa pentru verbul dinamic şi adjectivul plastic. Ocoleşte detaliul nesemnificativ, alege cu grijă nuanţa. De multe ori l-am auzit mărturisind că scrie greu. Şi cum ar putea să fie altfel, dacă îşi trece ideea prin nenumărate filtre cerebrale pînă ce aceasta îşi găseşte haina verbală potrivită şi abia atunci o aşterne definitiv pe hîrtie <…>.”
 
Dr. hab. Ion Eţcu
(RLŞL, nr. 3, 1997, p. 7)
 
 
 
“Sînteţi, domnule academician, o personalitate proeminentă a culturii române nu numai din Republica Moldova, ci şi din România. Lingvist remarcabil, aţi publicat lucrări în mai toate domeniile de interes major: istoria şi teoria limbii, gramatică, lexicologie şi lexicografie, semantică, lingvistică generală. Aţi participat la întruniri ştiinţifice internaţionale, cu intervenţii apreciate unanim de romanişti. Nu aţi pregetat să acceptaţi obligaţiuni împovărătoare, pe linia cercetării ştiinţifice academice, pe care le-aţi onorat şi continuaţi să le onoraţi cu strălucire <…>. 
Nu poate fi nicidecum trecut cu vederea, stimate domnule academician Silviu Berejan, rolul decisiv pe care l-aţi avut şi îl aveţi în strîngerea legăturilor dintre filologii din ţările noastre. Aţi iniţiat şi aţi îndrumat un program rodnic de cercetări comune în domeniile toponimiei şi limbii române literare, aţi sprijinit organizarea unor sesiuni de comunicări academice la Chişinău şi la Iaşi, aţi contribuit la perfectarea schimbului reciproc de cercetători şi de documentaţii ştiinţifice.
Sînteţi, stimate domnule academician Silviu Berejan, nu numai un specialist de înaltă clasă şi un îndrumător eficient, dar şi un model de demnitate naţională. În momentele dificile, aţi ştiut să puneţi mai presus de orice adevărul ştiinţific, pe care l-aţi apărat cu dîrzenia şi diplomaţia profesionistului”.
 
Prof. univ. dr. Dan Mănucă,
director al Institutului de Filologie Română “A. Philippide” al A. R.,
dr. Ioan A. FLOREA, secretar ştiinţific (RLŞL, nr. 3, 1997, p. 36)
 
 
 
“Academicianul Silviu Berejan este, neîndoios, cel mai important produs al şcolii lingvistice româneşti din Basarabia, acoperind, prin preocupările sale, aspecte dintre cele mai variate ca theorie şi praxis ale domeniului căruia i-a dedicat o jumătate de veac, timp în care s-a instituit într-un adevărat pilon al supravieţuirii limbii române în acest spaţiu vitregit de istorie.
Deşi nu i-am fost discipol decît indirect, făcîndu-mi ucenicia la profesori pe care Domnia sa i-a format, mi-l asum pe Dl Silviu Berejan ca profesor de suflet pentru remarcabila-i cumpătare şi onestitate de slujitor al Limbii Române, dar, deopotrivă, şi pentru acel element de pitoresc sadovenian-matein care îi pigmentează poetic vieţuirea între şi întru oameni. Alături de alte cîteva mari personalităţi pe care lui Dumnezeu i-a plăcut să-i presoare printre noi, la vreme de cumplită secetă, Dl academician Silviu Berejan întruchipează distincţia şi firescul unei figuri de patrimoniu”.
 
Nicolae Leahu, poet
(Conferinţa Naţională de omagiere, Bălţi, 21 mai, 2002)
 
 
 
“Remarcabile contribuţii privind istoria limbii, lexicologia şi lexicografia, gramatica, stilistica, geografia lingvistică, iniţiative ştiinţifice de mare interes şi cu ecou larg, coordonarea unor lucrări de importanţă majoră sau colaborarea la proiecte internaţionale dau măsura unei vieţi închinate cu dăruire studiului limbii române. Afirmarea acesteia şi apărarea demnităţii ei în numele adevărului au beneficiat de prestigiul savantului şi de onestitatea omului Silviu Berejan. Operele sale, reale contribuţii la dezvoltarea lingvisticii româneşti, sînt cunoscute şi apreciate de lingviştii clujeni, iar personalitatea sa, apropiată şi caldă, se bucură de respectul ce-l impun omul de ştiinţă şi colegul”.
 
Prof. dr. Eugen Beltechi, director al Institutului de Lingvistică
şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu” al A.R. (RLŞL, nr. 3, 1997, p. 37)
 
 
 
“Academicianul Silviu Berejan ne învaţă pe viu, prin înţelepciunea sa, cum să facem, cum să ne fortificăm verticalitatea şi să nu o confundăm cu miopia orgoliului deşănţat <…>.
În această ordine de idei, o spun cu toată convingerea, n-am întîlnit un om de ştiinţă, pedagog mai versat, mai prodigios în conlucrarea sistematică şi armonioasă dintre cele două instituţii-temple ale cunoştinţelor: Academia - Universitatea.
Concomitent, dl Silviu Berejan, în plan educaţional, etic şi estetic, posedă marea artă pedagogică – ARTA DE A NE OMENI – sentimentul de a te bucura de succesele semenilor, arătînd invidioşilor căile de a ieşi din prizonieratul acestui cancer spiritual (<…>). 
Academicianul Silviu Berejan este o personalitate cu un puternic caracter civic. ORA ASTRALĂ a realizării lui profesionale, precum şi a caracterului său, călit în bătăliile lingvistice, a fost anul 1989, anul de graţie al renaşterii noastre naţionale, care a culminat cu istorica zi de 31 August. Dumnealui îi revine un loc aparte în evoluţia acestor procese nepereche de la 1918 încoace. Lingvist de prestigiu, profesorul S. Berejan a făcut parte din cunoscutul grup de muncă pentru elaborarea legislaţiei lingvistice. Incontestabil, prof. Silviu Berejan a fost cel mai valoros expert în migăloasa muncă de elaborare a articolelor acestor proiecte de legi.
Pe lîngă înalta-i ţinută filologică, Domnia sa <…> A ŢINUT FERM SĂ FIE RESPECTAT ADEVĂRUL ŞTIINŢIFIC ŞI ISTORIC. În acest context, actualul academician a demonstrat onestitatea sa de savant, devenind un exemplu pentru tineretul studios şi pentru colegii din domeniu”.
 
Prof. dr. Ion Borşevici
(rev. LA, 31 iulie 1997, p. 7)
 
 
 
“Gîndurile noastre de aleasă preţuire vă vor însoţi şi în viitor în neobosita activitate ce o desfăşuraţi întru creşterea şi înflorirea limbii româneşti”.
 
Prof. dr. Nicolae Saramandu, director adjunct al Institutului de Fonetică
şi Dialectologie “Al.Rosetti” al A.R. (RLŞL, nr. 3, 1997, p. 35)
 
 
 
“O simplă trecere în revistă a arsenalului bibliografic semnat cu numele acad. Silviu Berejan creează impresia clară a personalităţii enciclopedice a autorului. Iniţierea în opera Domniei sale întregeşte imaginea cu rigurozitatea ştiinţifică, disecarea profundă, argumentarea logică. Cei favorizaţi a-l cunoaşte pe omul Silviu Berejan descoperă o corectitudine, consecvenţă şi cumsecădenie rară. În sfîrşit, pentru lingviştii (şi poate nu doar lingviştii) din Basarabia Silviu Berejan este “calea” spre adevăr, ştiinţă şi universalitate”.
 
Dr. Ala Sainenco,
Universitatea de Stat “Al. Russo” din Bălţi
(Conferinţa Naţională de omagiere, Bălţi, 21 mai 2002)
  
 
  
“În persoana acad. S. Berejan vedem întruchipat idealul omului de ştiinţă care şi-a urmărit mereu obiectivul ştiinţific în ciuda numeroaselor obstacole materiale şi politice, încadrînd cercetările sale în contextul socio-cultural al ţării sale frămîntate <…>”.
 
Prof. dr. hab. Klaus Bochmann,
director al Institutului de Romanistică al Universităţii din Leipzig (RLŞL, nr. 3, 1997, p. 38)
 
 
 
“Academicianul Silviu Berejan, directorul Institutului de Lingvistică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a fost ales în calitate de membru de onoare al Institutului de Lingvistică “Iorgu Iordan” al Academiei Române. De această distincţie <…> s-a mai învrednicit un grup de lingvişti-românişti din Franţa, Germania, Polonia, Ungaria, Cehia, Bulgaria, Italia în semn de recunoştinţă pentru colaborare ştiinţifică fructuoasă şi cu prilejul aniversării a 50-a de la fondarea acestei instituţii academice”.
 
Agenţia Moldpres (“Moldova Suverană”, 27 martie 1999, p. 3)
 
 
 
“Silviu Berejan este filolog în accepţiunea clasică a termenului, pentru care ştiinţa autentică este dezinteresată, din care motive ea nu trebuie confundată cu meseria, rezultatele căreia se măsoară, de cele mai multe ori, cu cotul îngust al intereselor noastre cotidiene, limitate de perspectiva ochelarilor ecveştri. Altfel spus, dumnealui nu practică o lingvistică de valoare suspectă, conjuncturistă, ci una care rezistă timpului, impulsionînd şi determinînd, în bună parte, tematica şi orientarea cercetărilor lingvistice din republică şi nu numai.
Un merit de principiu al profesorului Silviu Berejan constă în faptul că dumnealui face parte din cohorta acelora care au scos lingvistica moldovenească din faza amatorismului şi diletantismului, întronând-o în drepturile ei legitime de ştiinţă adevărată. Curiozitatea nestăpînită, dorinţa de a fi la curent cu tot ce este nou în lingvistică, exigenţa împinsă pînă la pedantism, pedantism în lipsa căruia ştiinţa încetează a mai fi ştiinţă, i-au permis să asocieze, să disocieze şi să confrunte fenomenele abordate prin prisma dialecticii interne a faptelor investigate”.
 
Conf. dr. Veronica Purice, dr. Vasile Bahnaru,
dr. Constantin Tănase (rev. LA, 30 iulie 1987, p. 7)
 
 
 
“La cel de-al 70-lea prag al activităţii şi vieţii Dumneavoastră puse în slujba limbii române şi a promovării adevărului despre ea şi despre fiinţa noastră naţională noi, scriitorii, apreciem curajul de a fi mers împreună pînă la capăt pe căile cele drepte ale Renaşterii basarabene”.
 
Acad. Mihai Cimpoi,
preşedinte al Uniunii scriitorilor din Moldova (RLŞL, nr. 3, 1997, p. 45)
 
 
 
“Urmărind de peste treizeci de ani problemele şi discuţiile legate de limba şi lingvistica „moldovenească”, era firesc să dau de multe ori de articole şi lucrări semnate de unul dintre cei mai buni şi cei mai serioşi specialişti în acest domeniu, ale cărui erudiţie şi onestitate ştiinţifică le consider demne de admiraţie. Mă gîndesc îndeosebi la neînfricoşata Dumitale dragoste de adevăr cu care, în calitate de director al Institutului de Lingvistică al Academiei, cu începere din 1988, ai întreprins, cu colaboratorii Dumitale, o serie de acţiuni de rezonanţă întru susţinerea şi promovarea adevărului despre limba maternă a populaţiei de baştină a Republicii Moldova: limba română <…>. Mă bucur să pot spune că, în ultimii ani, nu numai că ne-am întîlnit de mai multe ori, dar ne-am împrietenit. Păstrez o amintire plăcută mai ales din vizita Dumitale aici, la Heidelberg, în Institutul de Romanistică al Universităţii, în luna mai 1995, cînd, în prezenţa unei săli pline, ai ţinut conferinţa despre situaţia lingvistică din Moldova. Nutresc speranţa că frumoasele convorbiri pe care le-am avut la Tutzing în Bavaria, la Bucureşti şi la Heidelberg vor putea fi reluate cît mai curînd – de data aceasta la Chişinău, unde sper că te voi revedea în voie bună şi în aceeaşi rodnică activitate care îţi este dintotdeauna proprie”.
 
Prof. dr., dr. h. c. Klaus Heitmann,
Institutul de Romanistică al Universităţii din Heidelberg (RLŞL, nr. 3, 1997, p. 41)
 
 
 
“Silviu Berejan a fost şi rămîne pentru mine o personalitate simbolică în lingvistica Moldovei Sovietice. Un om de ştiinţă care, în ciuda unor aserţiuni sporadice, impuse de realităţile sumbre ale vremii, a avut curajul de a da expresie în lucrările sale fundamentale adevărului că în forma ei literară limba populaţiei băştinaşe de la est de Prut nu poate fi considerată o nouă limbă romanică, deosebită de limba română.
Student al Universităţii din Chişinău <…> şi apoi <…> colaborator la Institutul de limbă şi literatură al Academiei de Ştiinţe a republicii, Silviu Berejan s-a impus în scurt timp prin extraordinarele sale aptitudini de cercetător al limbii naţionale şi al fenomenelor ei specifice în aria smulsă din trupul Ţării.
Savantul are marele merit de a fi unul dintre cei mai de vază animatori ai studierii sub denumirea de limbă moldovenească, impusă de autorităţile comuniste, a formelor de manifestare a limbii române în republica înjghebată prin legea moscovită de la 2 august 1940 <…>.
Astăzi, cînd forţele antinaţionale cîştigă tot mai mult teren în republică, Silviu Berejan relevă în continuare cu toată ponderea sa de mare savant adevărul ştiinţific, înfruntînd cu aceeaşi fermitate atacurile violente ale celor care nu se pot împăca cu acest adevăr care le taie craca de sub picioare, personalitatea ştiinţifică şi fiinţa umană a temerarului academician reprezentînd o fericită îngemănare între un savant distins şi un om adevărat”.
 
Dr. Michael Bruchis, Universitatea din Tel-Aviv
(rev. LR, nr. 3-4, 1997, p. 166)
 
 
 
“Sînt circa 25 de ani (deci cam un sfert de secol!) de cînd primele scrisori ale Domnului profesor Silviu Berejan, adresate tatălui meu, profesorul Haralambie Mihăiescu, ajungeau în cutia poştală a casei noastre.
Cu inconfundabilul lor scris ordonat şi armonios, cu căldura, sinceritatea şi firescul gîndurilor şi al sentimentelor, cu dorinţa cunoaşterii, stabilirii şi menţinerii unei cît de înguste punţi de legătură peste sîrma ghimpată ce ne despărţea <…>.
După aceste începuturi şi după toate, multe, cîte au urmat, într-un amestec ciudat de formidabile urcuşuri, dar şi de dezamăgitoare coborîşuri ale unei lumi atît de mult încercate şi poate prea puţin înţelese, rămîne pentru mine intactă şi, în asemenea condiţii, cu atît mai preţioasă şi mai demnă de admiraţie, lecţia Savantului, Profesorului, Omului Silviu Berejan, a cărui cunoaştere o pot aprecia drept o şansă şi un privilegiu şi, a cărui întîlnire ori reîntîlnire, drept o statornică şi adevărată bucurie”.
 
Cerc. ştiinţ. princ. gr. II Doru Mihăiescu,
Institutul de Fonetică şi Dialectologie “Al. Rosetti” al A. R.
(RLŞL, nr. 3, 1997, p. 44)
 
 
 
“Stimaţi Colegi, Vă felicit din inimă pentru frumoasa iniţiativă de a omagia prin publicarea unui volum al RLŞL activitatea Domnului Silviu Berejan, care a servit deopotrivă ştiinţa lingvisticii şi cauza limbii române cu devotament şi pasiune”.
 
Prof. dr. Maria Manoliu-Manea,
Universitatea Româno-Americană (RLŞL, nr. 3, 1997, p. 96)
 
 
 
“ <…> omagiem personalitatea academicianului Silviu Berejan, bogata şi semnificativa activitate a Domniei sale pe terenul teoriei limbii (lexicologie, semantică) şi al gramaticii limbii române, asociindu-ne manifestărilor de preţuire şi de solidaritate umană şi profesională ale tuturor acelora care, la împlinirea a 70 de ani, au ţinut să-i ureze, şi pe această cale, noi realizări şi mari satisfacţii în susţinerea şi ilustrarea ideilor de devotament în muncă, curaj în slujba adevărului şi generoasa speranţă în destinul unei nobile profesii”.
 
Prof. dr. Stelian Dumistrăcel,
Institutul de Filologie Română “A. Philippide” al A.R. (RLŞL, nr. 3, 1997, p. 133)
 
 
 
“Ne amintim cu căldură despre timpurile de colaborare ştiinţifică rodnică întru dezvoltarea ştiinţei lingvistice”.
 
A. Domaşnev, membru corespondent al academiei Ruse de Ştiinţe
(RLŞL, nr. 3, 1997, p. 43)
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog