Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE PERMANENȚEI ROMÂNEȘTI

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

CRITICĂ, ESEU

ANUL LITERAR 2017

POESIS

PRO DIDACTICA

SINTEZE

AD LITTERAM

DIALOGUL ARTELOR

EVENIMENT

ECOURI, REFLECȚII

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

SUFLET DE VEGHE

ITINERAR LEXICAL

UNIVERSUL VIRTUȚILOR CREȘTINE

DESTINE

PROZĂ

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

Primele sonete românești tipărite în presă (1829-1849)

Mircea COLOŞENCO

Alte articole de
Mircea COLOŞENCO
Revista Limba Română
Nr. 5-6, anul XXVIII, 2018

Pentru tipar

 

I

Sonetul, una din creațiile literare de formă fixă din poezia lumii (catren, distih, gazel, glossa, pantum, ritornela, sextina, terțina, triolet) a apărut tipărit, în literatura română, în primele două publicații periodice de limbă națională din principatele Țara Românească și Moldova, în luna iunie 1829. Este vorba de periodicele: „Curierul româ­nesc” (8/20 aprilie 1829 - 19 aprilie/1 Mai 1848, seria I; 29 noiembrie /11 decembrie - 13/25 decembrie 1859, seria a II-a), editat în Bucu­rești de Ion Heliade Rădulescu, și „Albina românească” (l/l3 iunie 1829 - 24 noiembrie/6 decembrie 1858), editată în Iași de Gheorghe Asachi.

Cu timpul, acestor publicații periodice le-au urmat altele douăzeci, în Iași, iar douăzeci și șapte, în București, precum și în unele loca­lități urbane din provincie: Galați (2), Brăila (3), Craiova (2), Bu­zău (l), până la mijlocul secolului al XIX-lea, numărul lor ridicându-se la peste șaptezeci de titluri, cele mai multe în limba națională, iar câteva și în alte limbi: franceză (3), germană (2), greacă (4), italiană (l), maghiară (2).

Și în celelalte provincii istorice românești (Transilvania, Buco­vina, Basarabia) au apărut publicații periodice, în orașele: Cernăuți (2), Sibiu (3), Brașov (6), Blaj (3), precum și în capitalele europene Budapesta (3), Paris (l).

Doar două dintre toate aceste periodice de început de secol au fost cu specific literar – „Curierul de ambe sexe” (București, 1836-1847) și „Dacia literară” (Iași, 1840), celelalte fiind eteroclite (politice – administrative – religioase – juridice etc.), cu suplimente lite­rare separat (4) ori incluse în corpusul periodicului.

De menționat faptul că, după apariția primelor două sonete, în anul 1829, de abia la zece ani și mai bine sonetul a fost să fie pre­zent în mod frecvent, atât în presă, cât și în volume.

 

II

Dăm mai jos lista sonetelor apărute în prima jumătate a secolului al XlX-lea, cu precizarea periodicelor care le-au găzduit:

1. Pace de Iancu Văcărescu, în „Curierul românesc”, București, I, 17, 6 iunie  1829, p. 67-68; reluat cu titlul Sonet pentru pace, în ,,Albina românească”;

2. Sonet de gratulație  pentru anul nou (autor anonim), în ,,Curierul românesc”, București, I, 76, 30 decembrie 1829, p. 319;

3. Palladiul moldovenilor (autor anonim), în „Alăuta românească”, Iași, II,1838, p. 22-23;

4. Sonet, XX, 2 de Timotei Cipariu, în „Foae pentru minte, inimă și literatură”, Brașov, I, 19, 5 noiembrie 1838, p. 145; reluare în „Tribuna poporului”, Arad, nr. 13, 1903, p. 1;

5. Sonet de Al. Pelimon, în „Universul”, București, I, 14, 7 octombrie 1845, p. 52;

6. Sonet de Al. Pelimon, în „Universul”, București, I, 15,14 octombrie 1845, p. 60;

7. Sonet. Primadonei C. de Holossy, de I. Catina, în „Curierul româ­nesc”, București, XVII, 76, 22 octombrie 1845, p. 306;

8. Un sonet urât pentru o femeie frumoasa de I. Catina, în „Curierul românesc”, București, XVIII, I846, p. 260;

9. Lui Liszt de Gheorghe Asachi, în „Albina românească”, Iași, XIX, ianuarie 1847, p. 18;

10. Sonet de Gheorghe Asachi, în „Albina românească”, Iași, XIX, ianu­arie 1847, p. 19;

11. Sonet. Lui P...F... (semnat: Incognita), în „Albina românească”, Iași XIX, 17, 27 februarie 1847, p. 65;

12. Moartea lui Iisus (autor anonim), în „Albina românească”, Iași, XIX, 1847, p. 89;

13. Sonet liberal de N. Capeleanu, în „Universul”, București, III, 1847, p. 31;

14. Sonet (autor anonim), în „Bucovina”, Cernăuți, II, 1 aprilie 1849, p. 43.

 

III

Reproducem trei dintre sonetele care nu au fost în atenția vreunui antologator de poezie specială și încă pusă în circulație:

Palladiul moldovenilor  

pentru zioa aniversală a inagorației Academiei Mihăilene

serbată în 3 mai 1838

 

Sonnet

(autor anonim)

Dacă Troia’n a ei ziduri Palladiul ar fi păstrat
Care Joe din Olimpu au trimes spre a ei ferire,
A lui Priamos domnie în putere și’nflorire
Teafără’ntre mii primejdii pe temeiuri ar fi stat. 

Nu a zeilor urgie, nici Ahil înfiorat,
Nici a Grecilor mii vase, ce vărsa foc și peire,
Nu Ulis prea înțăleptul, cu ghibacea uneltire,
Ilion ș’a sale temple în țărân’ar fi surpat.

 Un asemene nalt scopos nației mântuitor,
Reglementul ca Palladiu pe Academia au urzit.
Ca să fie de virtute și științe viu izvor.

 Că Moldovei buna pronie Ferice au menit:
Se cânt zelul și credința vor păstra acest odor,
E scutirea a doi luceferi de la Nord și Răsărit.

(„Alăuta românească”, Iassi, 15, iulie 1838)

(NOTĂ. Palladium însemna, la Elini, o statuă a zânei Pallas, adecă a Înțălepciunei, pre care ar fi trimes-o din cer Zăul Joe și despre care, așăzată apoi la Troea în un templu, au prezis oracolul cum că ceta­tea Troea va fi nebiruită pe cât va păstra acel palladiu. Anticii și acii de astiz însemează prin acest cuvânt oarecare obiecturi cărora imperiile seau politicile sânt datoare cu alor trai și fericire.)

 

Sonet

de Al. Pelimon

Lumină zâmbitoare ca steaoa luminoasă
Ce face vălul nopții să piară’ntunecat,
Din ceruri, în Zeire, în Tot armonioasă,
Și’n legea fericirei credința a fondat!

 Coboară-te ș’acilea pe raza-ți scânteioasă,
S’aprinzi aceste inimi ce’ntr’una s-au legat;
Unirea și dreptatea, trufia glorioasă,
Precum străbunii noștri în Roma au purtat!

 Și dreapta legiuire, cu crucea înarmată,
În secoli să se ție ca’n marmura săpată,
La culmea strălucirei în sacrul monument.

 Supt acvilă o carte românilor le scrie:
„Credința și iubirea, deviza noastră fie”
Când trăsnetul s’arată!... cu dreptul reglement!...

(„Universul”, București, I, 13, 1 oct. l845)

Sonet

(autor anonim)

D-ei C. L.

 Și tu ești femeie! ești pază senină,
O stelă, o umbră, o floare-un suspin,
Capriț al naturei, ființă divină,
Buchet de frumuseță, calis de venin.

Ești balsam ce’n pripă durerea alină,
Ești tresnet ce sfarmă al omului sin,
Ești idol și lumea de tine e plină,
Mister ești în totul, plăcere și chin!

 Când inima’ți ferbe de ură, mânie,
Sau când ea se bate de-un straniu amor,
Al meu suflet sigur nimică nu știe.

 Dar vai! gelosia, femeie mă face
Să’ți zic că ești: demon ș’aș vra ca să mor!
Dar sara când vine ești înger de pace!

(17 sentem. 1848)

(„Bucovina”, Cernăuți, 8, 1 aprilie 1849)

 

În pofida tuturor vicisitudinilor naturale/sociale/politice, care s-au abătut peste românii din Principate și din afara lor, ceea ce i-a unit a fost iubirea de neam și limbă, iar poeziile acestea sunt, desigur, o dovadă pentru perioada la care am făcut referință: prima jumătate a secolului al XIX-lea.

 

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog