Valori și atitudini în interpretarea operei literare


Perioada istorică în care trăim este una a demitizărilor, relativismului, scepticismului modern și a devalorizării idealurilor, simbolurilor, principiilor umaniste, a creaţiilor spirituale și culturale autentice. În societatea de consum pe care o traversăm, valorile s-au amestecat cu pseudovalorile, cultul mediocrităţii proliferându-se la toate nivelurile. Materialitatea, lupta de interese, abuzul au un impact negativ deosebit asupra formării unei personalități reprezentative, conștiente și libere, apte de a promova valori umane autentice. Înrădăcinate în nevoile, dorințele și aspirațiile oamenilor, valorile nu pot fi confundate cu toate acestea, întrucât ele au un caracter de generalitate, desemnând ceea ce este considerat ca dezirabil, demn de a face obiectul dorinţelor omeneşti. În această ordine de idei, Tudor Vianu sublinia: „O valoare nu este dată decât pentru o dorinţă, fie ea oricât de individuală, dar în momentul în care o cuprinde, conştiinţa postulează în valoare obiectul posibil al unei multiplicităţi de dorinţe identice, al totalităţii dorinţelor identice. Ceea ce mi se arată mie ca bun sau frumos poate apărea la fel oricărui exemplar uman; este nevoie numai ca dorinţa corelativă să se trezească. În zarea oricărei valori se lămureşte putinţa unei solidarizări umane” [5, p. 45-46].

Privit din perspectiva formării la elevi a valorilor general-umane, curriculumul la disciplina Limba și literatura română stipulează, de rând cu alte principii ce stau la baza selectării/structurării conţinuturilor educaţiei literare, și pe cel al plinătăţii axiologice: coerenţa valorilor fundamentale (Adevărul. Binele. Frumosul. Dreptatea. Libertatea), a valorilor specifice creaţiei artistice (estetice, morale, religioase, teoretice), coerenţa valorilor contextuale. Totodată menționăm și faptul că scrierile literare sunt judecate şi apreciate din perspectiva valorii lor estetice, ca valoare supraordonată, specifică şi definitorie. Aceasta asigură autonomia creaţiei estetice în raport cu alte producţii culturale (tratate ştiinţifice, coduri legislative, programe politice, eseuri filozofice, scrieri jurnalistice etc.). În acelaşi timp însă, în cadrul textelor literare interacţionează valori de diverse tipuri, care influenţează procesul de interpretare şi, în ultimă instanţă, de valorizare estetică a textelor respective.

Atunci când încercăm să precizăm scopul și importanța studierii literaturii în școală, trebuie să ținem cont de faptul că, spre deosebire de alte forme ale cunoaşterii umane, literatura, ca ramură a artei, ce valorifică funcţia expresivă a limbii (expresivitatea rezultă mai ales din folosirea limbajului mediat, cu înveliş senzorial, capabil să emoţioneze), se adresează preponderent sensibilităţii, declanşează efecte emoţionale, estetice. Având ca scop obţinerea unui efect estetic, această funcţie (expresivă / hedonistă) a operei nu se dezvăluie decât în relaţie cu receptorul. Adresându-se unor destinatari potenţiali (în cazul nostru elevilor), textul artistic îşi exercită şi alte funcţii ale sale: referenţială (transmite o viziune a scriitorului despre realitate, despre lume), cognitivă / informativă („opera ne comunică informaţii artistice organizate într-un mesaj specific şi transmise printr-un cod” [4, p. 97], educativă / formativă („opera literară îşi formează un subiect capabil să recepteze, care se lasă influenţat de ea, contribuie la formarea conştiinţelor, a convingerilor, la dezvoltarea sensibilităţii, a gustului estetic” [3, p. 18]. Coordonatele de bază ale funcţiei formativ-artistice însumează nu numai spirit de receptivitate faţă de nou, cultivarea motivaţiei cognitive şi a interesului pentru cunoaştere, dar și formarea la cititor/elevi a unui sistem de valori, a unei atitudini corespunzătoare faţă de acestea. Astfel, formarea unor reprezentări culturale privind evoluţia şi valorile literaturii, cultivarea unei atitudini pozitive faţă de limba maternă şi recunoaşterea rolului acesteia pentru dezvoltarea personală şi îmbogăţirea orizontului cultural, abordarea flexibilă şi tolerantă a opiniilor şi argumentelor celorlalţi, cultivarea plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul literaturii, dezvoltarea interesului faţă de comunicarea interculturală etc. sunt câteva dintre valorile și atitudinile care pot/trebuie formate în procesul educației literar-artistice a elevilor. În această ordine de idei, profesorul îi va include pe elevi în diverse activități de interpretare a textului literar, în cadrul cărora ei vor „observa” ce tipuri de valori interacţionează în diegeza operei literare, în care secvenţe ale textului intră în joc valorile respective, ce tip de comportament afirmă personajul, în ce constau conflictele de valori, în cazul în care ele există în operă etc. Astfel, interpretând, de exemplu, balada populară „Monastirea Argeșului”, elevii vor constata că în această operă interacționează o serie de valori religioase (destinaţia clădirii ce urmează să fie construită, alegerea locului pentru construcţie, visul lui Manole), estetice (dorinţa de a realiza o creaţie fără precedent), morale (loialitatea meşterilor faţă de Manole, respectarea jurământului, uciderea Anei), biologice (ameninţarea cu moartea, abandonarea meşterilor pe acoperişul mănăstirii), afective (dragostea lui Manole faţă de Ana, îndârjirea Anei de a ajunge cu mâncarea la Manole, ataşamentul Anei faţă de copil), juridice (autoritatea domnitorului faţă de meşteri) etc. Ca sarcini orientative, pe care elevii urmează a le soluționa, pot fi următoarele:

1. Este visul care îi inspiră lui Manole soluţia sacrificiului compatibil cu morala creştină?

2. Decizia lui Manole de a recurge la sacrificiul uman pentru a putea duce la bun sfârşit construcţia începută poate fi interpretată diferit, în raport cu valorile cărora cititorul le acordă prioritate. Care dintre următoarele variante vi se pare cea mai adecvată? Argumentați cu trimiteri la text:

a) teama de-a fi ucis de domnitor;

b) conştiinţa predestinării, a unei misiuni încredinţate de către Divinitate;

c) orgoliul;

d) năzuinţa creatoare;

e) firea superstiţioasă a meşterului.

3. Cum motivați faptul că în unele variante ale baladei numai Manole din toți zidarii nu încalcă jurământul, nu dezvăluie taina înțelegerii? Alegeți varianta posibilă de răspuns și argumentați:

a) el este sortit să devină eroul care să jertfească ce are mai scump pentru desăvârșirea operei;

b) este un naiv și fără minte;

c) are prea mare încredere în tovarășii săi;

d) altă opinie.

4. Raportați decizia lu Manole de a nu încălca jurământul la una dintre valorile general-umane și formulați o concluzie.

5 Determinați, în baza afirmației lui V. Alecsandri, ce conflicte de valori există în baladă: „Dar orice lucra / Noaptea se surpa. Superstiţiile poporului în privirea zidirilor sunt multe. Aşa, el crede că o zidire nu poate avea trăinicie dacă nu se îndeplinesc oarecare datine mistice, precum, de pildă, îngroparea umbrei unui om în temelie. Pietrarii au obicei a fura umbra cuiva, adică a-i lua măsura umbrei cu o trestie şi a zidi apoi acea trestie în talpa zidirei. Omul cu umbra furată moare până în 40 de zile şi devine stafie nevăzută şi geniul întăritor a casii. Fiind însă că acest obicei a produs adeseori nenorociri, spăriind mintea celor cu umbrile furate, şi aducându-i astfel la boale grele, zidarii au fost siliţi a-şi schimba datina. Când dar este a se rădica vreo casă nouă, până a nu se aşeza cea întâi peatră a temeliei, se face aghiazmă cu care se stropesc şanţurile. Apoi se taie doi miei de se face masă mare pentru zidari, carii după ce ospătează în sănătatea stăpânului casei şi întru zidirea zidurilor, îngroapă cruciş capetele mieilor în două colţuri a casii, iar în celelalte două unghiuri, ei zidesc două oale roşii pline cu apă nencepută” [1, p. 117-118].

În cazul interpretării romanului Ion de L. Rebreanu din perspectiva valorilor ce se conțin în el, sarcinile ajutătoare vor fi:

1. Cum apreciați comportamentul Anei din romanul Ion de L. Rebreanu? Alegeți una dintre variantele de mai jos sau formulați o opinie proprie. Argumentați-vă răspunsul:

a) devotament insuflat de dragostea pentru soţ;

b) supunere faţă de voinţa bărbatului, potrivit normelor de comportament din societăţile tradiţionale.

2. Demonstrați cu referințe la roman că intriga este construită pe un conflict valoric.

3. Comentați remarca: „Și toată lumea compătimea și lăuda pe Ion, c-a fost așa de bun și de harnic...”. Este justificată această atitudine a satului ori nu? Includeți-o într-o scară a valorilor morale.

4. Motivați metamorfoza părintelui Belciug în ceea ce privește atitudinea lui față de Ion, pe care, la începutul romanului, îl numește „un stricat și un bătăuș, un om de nimic”, iar la înmormântare – „mândru creștin răposat”. Există în această atitudine-replică un conflict al valorilor? În ce constă el?

5. Împărțiți-vă în două „tabere”: apărători și acuzatori ai comportamentului (acțiunilor) lui Ion, mai apoi aduceți probe „pro” și „contra” în ceea ce privește gradul de vinovăție pentru moartea Anei, a copilului, pentru dezmembrarea cuplului conjugal George–Florica. Dacă doriți, puteți formula sentința.

6. Demonstrați, pe baza citatelor, un conflict al valorilor: „Dragostea nu ajunge în viață... dragostea e numai adaosul. Altceva trebuie să fie temelia”; „...ce folos de pământuri, dacă cine ți-e pe lume drag nu-i al tău”.

7. Numiți alte 2-3 situații și, respectiv, conflictele de valori atestate în romanul Ion.

8. Care dintre valorile enumerate le afirmă romanul Ion? Alegeți din variantele propuse și argumentați:

a) cultul vieții;

b) responsabilitatea față de propriile acțini;

c) iubirea față de aproapele tău;

d) respectul față de părinți;

e) bunătatea, toleranța etc.;

f) altă valoare.

Un alt concept al psihologiei sociale, la care deja ne-am referit, tangențial, este și cel de atitudine, definit în literatura de specialitate drept „dispoziţia internă a individului faţă de un element al lumii sociale (grup social, probleme ale societăţii etc.), orientând conduita în prezenţa, reală sau simbolică, a acestui element [2, p. 91]. Ca modalitate relativ constantă de raportare a individului sau grupului față de anumite laturi ale vieții sociale și față de propria persoană, atitudinea desemnează orientarea gândirii, dispozițiile profunde ale ființei noastre, starea de spirit proprie nouă în fața anumitor valori. Există atitudini personale, ce pun în cauză individul, și atitudini sociale, care au o incidență asupra grupurilor. Ceea ce le caracterizează pe ambele este faptul că întotdeauna este vorba de un ansamblu de reacții personale față de un obiect sau individ determinat. Subiectul însuși le percepe ca facând parte integrantă din personalitatea sa, ceea ce face ca atitudinile să fie foarte înrudite cu trăsăturile de caracter, ele reprezentând în același timp un mijloc de exprimare a eului, de autorealizare si autodezvoltare. Astfel, atitudinile lui Ion manifestate față de Ana/părinți, desprinse din replicile, din comportamentul sau din felul cum gândește însuși personajul, scot în evidență un tip uman agresiv, brutal, intolerant, nemilos. Prin urmare, caracterizarea personajului din punctul de vedere al atitudinilor manifestate presupune relevarea atitudinii acestuia față de sine (atitudinea faţă de sine se exprimă prin demnitate, mândrie, orgoliu, amor propriu, încredere în forţele proprii, siguranţă de sine, modestie sau lipsă de modestie, marcând astfel „stilul” comportamental al individului, precum şi relaţiile acestuia cu semenii), față de societate (această atitudine se diferenţiază şi se individualizează, potrivit situaţiilor create, în: atitudine faţă de muncă, atitudine faţă de normele, principiile şi etaloanele morale; atitudine faţă de familie, şcoală, biserică etc.; atitudine faţă de ceilalţi semeni etc.). Având în vedere această tipologie a atitudinilor, profesorul va putea lesne formula sarcinile care vor orienta activitatea elevilor în procesul interpetării romanului din perspectiva conceptului respectiv. Dintre întrebările-sarcini vor face parte și următoarele: „Ce atitudine manifestă Ion față de Ana / Ana față de Ion? Cum explicați această atitudine?”, „Formulați și comentați atitudinea lui Ion față de școală / pământ”, „În ce măsură replica lui Vasile Baciu, adresată lui Ion („sărnătoc”), contribuie la crearea imaginii despre sine a protagonistului?”, „Ce consecințe are această atitudine a lui Vasile Baciu asupra lui Ion și asupra acțiunilor lui ulterioare?”, „Ce trăsături de caracter/sentimente ale lui Ion sunt determinate de atitudinea lui faţă de pământ?” etc.

Evident, orice interpretare a operei va finaliza/trebuie să finalizeze cu formularea atitudinii scriitorului față de problema abordată, față de personajele create: „Care e atitudinea scriitorului față de Ion/Ana etc.?”, „Ce crede scriitorul despre...?”, „Susțineți cu argumente din operă că autorul are o atitudine negativă/pozitivă față de...”, „De ce autorul își ucide personajul/personajele?”.

În concluzie subliniem că, pus în situația de a participa la viața eroilor operei literare, de a-și exprima stările de conştiinţă, de a însuşi anumite trăsături pe care le analizează în paralel cu cele ale personajului ales drept model, elevul îşi va putea dobândi anumite concepţii, care vor conduce la descoperirea treptată a propriei personalităţi. Calitatea idealului de viaţă al elevului depinde chiar şi de potenţialul moral şi etic al personajului pe care acesta îl studiază. Astfel, prin strategii şi metode specifice gândirii critice, elevul poate diferenţia aspectele pozitive de cele negative şi descoperi rolul pe care îl pot avea personajele literare asupra propriei dezvoltări.

 

Referințe bibliografice:

1. Vasile Alecsandri, Poezii populare ale românilor, Editura Minerva, Bucureşti, 1971.

2. Roland Doron, Françoise Parot, Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999.

3. Constantin Parfene, Literatura în școală, Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 1997.

4. Ion Pascadi, Nivele estetice, E.D.P, Bucureşti, 1972.

5. Tudor Vianu, Introducere în teoria valorilor, Editura Albatros, Bucureşti, 1997.

6. Comunicarea: greșeli și soluții. Problemar la limba română (coautor Marcela Vâlcu-Șchiopu), 2014. 

7. 210 compuneri şi teste rezolvate. Limba şi literatura română (coautor Cecilia Stoleru), Editura Teo Educaţional.