Doi autori, două teritorii româneşti


Declinul istoric al Basarabiei și Bucovinei – mărturii și imagini (Iași, 2014) este semnată de Diana Vrabie și Constantin Chirilă. Doi autori aparținând unor generații diferite, cu un parcurs intelectual diferit, pe care îi unește marea dragoste pentru Basarabia și Bucovina, cele două teritorii românești care au pătimit atât de mult de-a lungul istoriei.
Diana Vrabie, tânăr istoric și critic literar, conferențiar universitar la Catedra de literatură română și universală a Facultății de Litere din cadrul Universității „Alecu Russo” din Bălți, basarabeancă de origine, este licențiată în litere la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași și doctor în filologie din anul 2004. Este membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și din România.
Constantin Chirilă este un intelectual român aparținând generației vârstnice, patriot și militant pentru refacerea spirituală și unitatea culturală a populației de pe cele două maluri ale Prutului.
Pentru Constantin Chirilă timpul are mai puțină răbdare, de unde evocările patetice ale evenimentelor și scurtele reportaje însuflețite despre scenele istorice la care a participat după anul 1989.
Volumul constituie un recurs la memorie, o antologie cuprinzând mărturii și imagini din devenirea basarabenilor ultimului sfert de veac, ca și a bucovinenilor din Bucovina de Nord. În acest sens declinul istoric trebuie înțeles nu ca o întunecare a orizontului devenirii, ci ca o luptă pentru înlăturarea piedicilor puse din exterior, dar și din interior, în calea refacerii relațiilor spirituale și unității culturale românești, multă vreme obstrucționată de forțe ostile. Căci Basarabia și Bucovina sunt destine sub vremi, după cum apreciază Diana Vrabie, printr-o fericită metaforă, într-un consistent text introductiv [p. 7-21].
Urmează o trecere în revistă a procesului de rusificare și a situației Bucovinei după anexarea din 1775. Trebuie subliniat faptul că Diana Vrabie dă dovadă de un remarcabil spirit de sinteză, punctând cu multă precizie jaloanele istorice ale celor două teritorii, dar și cu sensibilitate, făcând apel la texte clasice, precum Drumuri basarabene de Mihail Sadoveanu, sau contemporane, cum ar fi Din Calidor de Paul Goma.
E amintit masacrul celor trei mii de bucovineni de la Fântâna Albă din 1940, sunt trecute în revistă abuzurile asupra populației, deportările, incendierea așezămintelor culturale, crimele împotriva umanității, teroarea permanentă asupra civililor, anihilarea intelectualității, ca fiind piedica principală în calea rusificării.
Participantă la mai multe simpozioane desfășurate sub genericul „Experimentul Pitești”, Diana Vrabie prezintă opere ale unor scriitori ca Nicolae Costenco, sancționat prin ani grei de detenție dincolo de Cercul Polar și pe care l-a actualizat în conștiința publică.
Sunt menționate numele lui Grigore Vieru și Ilie Ilașcu, patrioți capabili să potențeze conștiința unității de neam și a mândriei naționale.
De la general la particular acum: capitolul „Unitate de neam și unitate de limbă” dezbate o serie de manifestări culturale, prezintă reviste de cultură și asociații de același profil. Pe lângă textele lui Constantin Chirilă, îl citim pe profesorul Grigore Bostan (Basarabia și Bucovina – șanse ratate) și pe Nicolae Dabija (Oglinzi bolnave), ambii nemulțumiți de evoluția relațiilor dintre România și Republica Moldova de după 1989.
Se distinge prin echilibru și sobrietate discursul Dianei Vrabie, intitulat Revista Limba Română – tribuna culturii românești și rostit cu prilejul unei aniversări a revistei „Limba Română” de la Chișinău [p. 62-64].
Următorul capitol, „Detenții și masacre politice – mesaje pentru posteritate” [p. 69-124], este dedicat unor evenimente dramatice pentru basarabeni și bucovineni și unor personalități ce au avut de suferit în gulag pentru ideile și patriotismul lor, dar și tragedia românilor transnistreni: „Fântâna Albă – Katyn-ul românesc”, poeziile Fântâna Albă și Trenul morții, ambele avându-l autor pe Vasile Bâcu, președintele Societății Culturale „Mihai Eminescu” din Cernăuți (ultima dintre ele dedicată memoriei celor deportați), lecțiile de patriotism ale Nataliei Ilașcu, mama eroului Ilie Ilașcu [p. 103-115], acestea reprezentând texte și comunicări aparținând lui Constantin Chirilă. Se distinge din nou Diana Vrabie, prin obiectivitate și spirit științific, cu ale sale comunicări prilejuite de edițiile XI, XII și XIII ale simpozionului „Experimentul Pitești – reeducarea prin tortură. Literatură de detenție anticomunistă”.
Tânăra autoare semnează recenzii la volumele Călătorii în jurul omului de Alexei Marinat și Din bezna temniței... Scrisori din Gulag de Nicolae Costenco, autori basarabeni practic necunoscuți, din păcate, în România.
Ultimul capitol, „Figuri de valoare ale culturii românești din Basarabia” [p. 127-167], profilează contribuția culturală a unor ilustre personalităţi, precum Grigore Vieru, Eugeniu Coșeriu, Paul Goma ș.a.
Bogata iconografie a volumului îi aparține lui Constantin Chirilă, un pasionat al aparatului de fotografiat.
Îmbinare a unei valoroase teorii de critică și istorie literară (Diana Vrabie), cu spiritul practic, cu acțiunea (Constantin Chirilă), volumul constituie o reușită în activitatea de descifrare a devenirii istorice a Basarabiei și Bucovinei.