Ars poetica


inventez situaţii şi cuvinte
descriu peisaje din caietul de desen
al feciorului
 
pierd sau şterg intenţionat
câte un set de litere
 
voalez pentru a descoperi
 
dezgolesc pentru a carboniza în lumină
 
adun şi împrăştii
 
prin petele albe respiră iarna
răcoarea                       cristalizează
structura                       poemului
nenăscut                       încă
 
 
Texte
 
mi se întâmplă să visez texte
în loc de oameni
 
tăcute nemişcate sau vuinde
mai mult sau mai puţin citeţe
 
pe unele dintre ele pot să le modific
pot face din ele orice
inclusiv texte noi
 
se întâlnesc însă şi din acelea
în care nu pot să intervin
ele plutesc pe alături ca nişte nave
cu luminile stinse
 
unele se văd integral
altele se ascund ca nişte arbori în ceaţă
scăpări de litere şi cuvinte
ştersături
ce se extind
devin mari cât foaia
 
 
Criptogramă
 
trec cu ochii peste mai multe litere
însă nu le văd pe toate
şi nu pe toate le aud
sicrie goale duse de curent
pe netezimea foii
printre nuferi
printre păsări ce din când în când
îşi iau zborul
 
 
Cuvinte de dragoste
 
iubirea mea                          pentru tine
stă
întinsă
pe o plasă                             aurită
de cuvinte
 
                                               iubirea mea
pentru tine
sau scheletul                        iubirii mele
 
ceva nu îi convine              la sigur
nu îi convine ceva
 
şi                                            de vină
nu sunt cuvintele
 
                                               de vină
poate e felul
în care eu                             le unesc
                                               le auresc
 
le inspir
pentru a le tăcea                 în singurătate
 
 
Trup şi suflet
 
creionul se toceşte
şi cuţitul care l-a ascuţit
 
poarta putrezeşte
şi mâinile care au înfipt-o
jumătate în cer jumătate în pământ
 
se dărâmă şi casele
 
numai sufletul planează
nestingherit
peste veşnicia cuvintelor
 
 
Trepte
 
aceste trepte lucitoare
                şlefuite de încălţările clasicilor
                literaturii sovietice socialiste moldoveneşti
                şi ale altor clasici
 
aceste trepte lucitoare
                şterse des şi sârguincios
                dar prăfuite totuşi mirosind a şoareci
 
aceste trepte lucitoare
                situate între grandomanie şi genialitate
                între suficienţa locului comun
                şi iluminare
 
aceste trepte lucitoare
                încotro duc
 
 
Imagine
 
El era cu ei
dar totodată era în afara lor
 
de fapt trupul Lui era între ei
chiar în centru
aceasta se vede
şi din fotografia color pe care
au insistat să o facă
 
însă El era abătut
poate trist poate absent
nu ascundea că gândurile Îi sunt
în altă parte
 
El era în aşteptarea sufletului
care
făcea poza
 
 
Privire
 
albia sufletului scade creşte
valurile sunt de apă sau de nisip
aripi negre foşnesc printre creste
părăsite de timp
 
croncănitul se lăţeşte în cercuri
zarea nu e a noastră şi nici nu a fost
moartea curtându-ne lung ne priveşte
lung şi frivol şi anost