Sfârşit de vară


Vezi, Toamna-şi lasă mantia
Peste pământ – a câta oară!
Mi-e trist şi nu vreau să-nţeleg,
Că iarăşi e sfârşit de vară.
 
Şi vântul cântă şuierând,
Şi frunzele valsează –
E primul dans, dar încă multe,
Multe mai urmează.
 
Şi ploaia ca un xilofon
Răsună în vibraţii,
Şi stropii cad în unison,
Rotindu-se în spaţiu.
 
Un joc de “lazer” arzător
Apare sus pe cer –
E fulgerul tremurător
În dansul său auster.
 
Şi tunetul asurzitor
Coboară. Pe potecă,
Nostalgică, dansează Toamna –
Ce tristă discotecă!
 
 
Spre tine
 
Pe-o rază vreau să urc,
Când se deşteaptă dimineaţa,
Vreau să mă-nalţ spre Steaua
De la care se născu,
Să simt căldura ei
Cum îmi mângâie faţa,
Chiar dacă stinsă e demult.
 
Pe-o rază vreau să urc,
Când se deşteaptă dimineaţa,
Vreau să mă-nalţ spre tine, Doamne,
Spre Divinul paradis,
Vreau să te văd, pe tine, Doamne,
Doar o dată-n viaţă,
Ş-apoi de mii de ori
Să te revăd în vis!…
 
 
* * *
Vreau să mă înalţ spre cer
Pentru a simţi imensitatea Universului …
Vreau să mă înalţ spre cer
Pentru a admira ninsoarea sclipirilor adamantine
De stea…
Vreau să mă înalţ spre cer
Pentru a urmări maratonul astral
Al meteoriţilor…
Vreau să mă înalţ spre cer
Pentru a mă scălda în ploaia razelor
Stelare…
Vreau să mă înalţ spre cer
Pentru a asculta melodia picăturilor
Ce se scurg din stalactitele
Unei peşteri de pe o planetă
Intergalactică…
Vreau să mă înalţ spre cer
Pentru a-mi face
Din razele unui Luceafăr
Şi cristalele de gheaţă
De pe piscurile munţilor de pe Lună
Un colier…
Vreau să mă înalţ spre cer
Pentru a cuprinde cu privirea
Marea de Lumină, revărsată prin întreg Universul –
Lumina credinţei noastre în Dumnezeu!
 
 
Fişier
Augustina Florea (n. 27.08.1987) studiază vioara la Liceul Republican de Muzică “Ciprian Porumbescu”. Poezia pentru ea este un fel de a înţelege mai bine muzica, de a se autodefini şi autorealiza.