Gânduri la aniversare


Sunt deosebit de bucuros să salut din toată inima această aniversare şi să mă rog la bunul Dumnezeu să binecuvânteze viaţa domnului academician Mihai Cimpoi pentru valoarea pe care a adus-o dânsul în primul rând în cultura universală contemporană. Ca fiu al Basarabiei noastre răstignite, domnul Mihai Cimpoi a rămas statornic rodul acestui pământ românesc plin de mormintele eroilor şi de sângele vitejilor şi de altarele noastre sfinte presărate de-a lungul şi de-a latul ţării româneşti în întregimea ei.
De când l-am cunoscut personal am remarcat că domnul academician este aproape de biserica noastră strămoşească, fie că se găseşte în stânga ori în dreapta Prutului. De când revărsarea iubirii dumnezeieşti asupra neamului nostru românesc s-a simţit prin libertatea noastră sfântă, de atunci, mai ales, gândurile, năzuinţele noastre, ale slujitorilor altarelor din dreapta Prutului şi ale noastre, ale slujitorilor bisericii din stânga Prutului s-au alăturat şi astfel s-a reactualizat la Chişinău Mitropolia Basarabiei, păstorită de vrednici ierarhi martiri. N-a fost nici aceasta o împlinire uşoară, ci s-a făcut cu eforturi şi cu osteneli multe, dar mănunchiul de intelectuali, academicieni, în frunte cu aniversatul nostru, domnul Mihai Cimpoi, tineretul, dar şi maturii, clerul, toţi cei care au rămas neatinşi de otrava dictaturilor din trecut şi a ideilor totalitarismului, au reuşit să se închege într-o unitate bisericească viabilă, care a dobândit credibilitate nu doar în viaţa noastră, a Bisericii Ortodoxe, ci, mai ales, în lumea întreagă, bucurându-se de preţuirea tuturor celor care vor să se roage, să creadă, să se bucure şi să plângă în limba mamei lor, în limba română, pentru că limba constituie calea cea mai frumoasă şi mai dreaptă de a-ţi arăta dragostea faţă de pământul din care ai odrăslit şi calea cea mai scurtă de a-ţi spune gândurile lui Dumnezeu.
În limba maternă ne exprimăm şi noi, şi familia sa de acasă, şi familia culturii căreia îi aparţine, bucuria pentru această rotundă aniversare a unui om, a unui român, a unui erudit, şi-i transmitem şi în numele nostru personal şi al Sfântului Sinod urările de viaţă lungă şi sănătate. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să trăim împreună clipele împlinirii năzuinţelor pe care le avem, de unitate a românilor de pretutindeni în acelaşi crez, în aceeaşi mărturisire, în aceeaşi limbă, pe aceeaşi brazdă sfântă strămoşească a neamului nostru.
La mulţi ani, domnule academician Mihai Cimpoi.