Ne întoarcem la epoca lui Stalin?
Pentru tiparProiectul de lege Concepţia politicii naţionale de stat a Republicii Moldova reprezintă un amalgam de noţiuni, fraze şi expresii moştenite din perioada regimului stalinist. Nici o ţară din lume, nici un partid de guvernământ n-au înaintat şi n-au promovat o astfel de politică pe care o realizează în prezent comuniştii în Republica Moldova.
Această „concepţie” este greşită din punct de vedere teoretic. Ea, neavând o bază ştiinţifică, conţine nişte expresii ca, de exemplu, „popor unic” (sic!), „multilingv” (ca în turnul Babel), „polietnic”, „comunităţi etnice”, „comunităţi lingvistice” etc. Noţiunile respective nu sunt nici expuse şi nici interpretate corect. Toate ţările promovează o politică de integrare, consolidare, iar V. Voronin şi comuniştii săi, prin această Concepţie, ne cheamă la împărţirea populaţiei pe criterii etnice, ne întorc la vremurile staliniste, la „prietenia popoarelor” şi „internaţionalismul sovietic” etc. Acest document n-are nici un suport logic. Se ştie că pe Pământ locuiesc peste 5.000 de popoare, naţiuni, poporaţii, grupuri etnice. Toate se dezvoltă nu prin izolarea lor, nu prin crearea „bantustanelor”, „comunităţilor etnice”, dar prin integrarea obiectivă a acestora în componenţa celor peste 280 de state contemporane. Autorii Concepţiei fac trimiteri la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi la alte acte internaţionale, dar ei confundă drepturile omuluicu drepturile de a se separa pe criterii etnice, de a-şi face „autonomii”, „republici” pe teritorii străine etc. Prin această Concepţie comuniştii încearcă să fundamenteze împărţirea Republicii Moldova pe criterii etnice, formarea autonomiilor şi federalizarea forţată, stabilirea controlului Federaţiei Ruse pe acest pământ românesc.
Este greşită, din punct de vedere istoric, afirmaţia precum că „Republica Moldova constituie continuarea politico-juridică a procesului multisecular de statalitate a poporului moldovenesc” (M.s., 25 iulie). Prin această sintagmă comuniştii lui V. Voronin „eternizează”, „îndreptăţesc”, „achită” politica Rusiei şi anexarea Basarabiei în 1812, 1940 şi 1944. Nu, domnilor comunişti. Voi n-aveţi dreptul istoric, moral, juridic, politic să vă consideraţi continuatorii statalităţii moldoveneşti, deoarece în această problemă trebuie să-şi spună cuvântul şi toţi românii moldoveni de peste Prut şi de peste Nistru, dat fiind faptul că teritoriul Basarabiei a fost anexat prin forţa armată la Rusia ţaristă în 1812 şi, apoi, în 1940, la U.R.S.S. Ce drept moral, politic şi istoric pot avea autorii şi redactorii Concepţiei (mulţi dintre ei străini şi ostili spiritului neamului nostru) să voteze, să hotărască soarta acestor teritorii româneşti şi să se proclame continuatori ai „statalităţii poporului moldovenesc”? Ei n-au asemenea drepturi. La determinarea sorţii Basarabiei (Republicii Moldova) au dreptul nu veneticii, nu coloniştii, dar românii basarabeni dintre Prut şi Nistru şi cei din România şi din Transnistria. Numai ei au dreptul istoric, politic, juridic să se considere continuatori ai procesului multisecular de dezvoltare şi consolidare naţională pe acest pământ. Sub orice critică este şi noţiunea de „patrie comună”. Comuniştii afirmă că Republica Moldova este „patria comună” a tuturor acelora care au venit şi locuiesc pe aceste meleaguri. Dar cum pot românii moldoveni, băştinaşi, să aibă patrie comună cu I. Smirnov, V. Liţkai, V. Antiufeev şi alţi venetici, dacă aceştia sunt cetăţeni ai Rusiei şi au patria lor comună – Federaţia Rusă. Sute de mii de locuitori din Republica Moldova sunt cetăţeni ai Rusiei, Ucrainei, Israelului, Armeniei, Bulgariei, Bielorusiei, având cetăţenie dublă. Pentru dânşii patrie este ţara respectivă. Prin urmare, trebuie explicată noţiunea de „patrie comună”. În Germania se află peste 2 mln. de turci, sute de mii de reprezentanţi ai altor etnii, dar guvernul acestei ţări n-a elaborat nici o „concepţie a politicii naţionale de stat”, aşa cum au făcut-o comuniştii din Republica Moldova.
Este greşită, din punct de vedere teoretic şi practic, afirmaţia precum că „Republica Moldova este un stat polietnic” (M.s., 25 iulie, 2003). Un stat poate fi considerat polietnic numai atunci când este alcătuit din mai multe naţiuni, popoare băştinaşe. Noţiunea de „polietnic” se referă la Rusia, la fosta Iugoslavie, dar nu la Republica Moldova. De ce? Pentru că în Basarabia etnie băştinaşă se poate considera numai cea cu identitate românească. Toate celelalte grupuri etnice sunt venite pe aceste teritorii după 1812, când Basarabia a fost anexată la Rusia ţaristă, şi mai mult după 1940 şi 1944. Toţi alolingvii sunt colonişti aduşi de Rusia ţaristă şi de fosta U.R.S.S. Din punct de vedere istoric, aceşti colonişti, emigranţi au patria lor în Rusia, Bulgaria, Ucraina, Bielorusia etc. Faţă de emigranţi, colonişti se aplică legile corespunzătoare internaţionale, dar ei n-au dreptul istoric la separatism, autonomie teritorială, republică separatistă etc. Republica Moldova nu poate fi considerată o ţară „polietnică” pentru că etniile, grupările, comunităţile „naţionale” sunt rusificate. Domină sistemul colonial rusesc. Forţele coloniale ruse ţin sub control tot spaţiul informaţional, inclusiv peste 60 de ziare şi reviste (toate în limba rusă), peste 20 de posturi radio şi TV, care de asemenea funcţionează în limba rusă. Nu e vorba de o „ţară polietnică”, ci de existenţa unui protectorat al Rusiei pe care noi îl numim Republica Moldova. Concepţia are scopul de a „eterniza” şi a îndreptăţi acest regim colonial de sorginte rusească care s-a consolidat după 25 februarie 2001.
Este, de asemenea, greşită şi afirmaţia precum că „diversitatea etnică, culturală şi lingvistică, toleranţa reciprocă şi pacea interetnică sunt declarate principala bogăţie a Moldovei” (M.s., 25 iulie, 2003). Această sintagmă este o declaraţie încurajatoare pentru separatismul, naţionalismul şi şovinismul de stat mare. Ea n-are nici un suport practic şi istoric. Toate imperiile, inclusiv imperiul roman, imperiul englez, imperiul ţarist şi cel sovietic s-au destrămat datorită existenţei „diversităţii etnice, culturale şi lingvistice”. Lupta interetnică purtată în fiecare zi, oră şi minut nu duce la „bogăţie”, dar la dezastru economic, cultural, statal şi lingvistic. Nici chiar politica naţională stalinistă n-a putut salva imperiul sovietic polietnic de destrămare şi distrugere.
Practica istorică ne arată că orice „diversitate etnică, culturală şi lingvistică” este o forţă de distrugere, şi nu de consolidare a societăţii umane. Aşa-i legea biologică a naţiunilor şi a grupărilor etnice. Natura l-a consolidat pe om nu ca individ aparte, dar ca persoană colectivă, cu o identitate proprie, cu limba sa, cu istorie comună, cultură şi viaţă naţională. De aceea, politica fiecărui stat civilizat este îndreptată spre asigurarea drepturilor omului şi, totodată, spre integrarea lui în comunitatea statală din care face parte prin cunoaşterea limbii de stat, istoriei, culturii naţiunii majoritare, prin participarea la dezvoltarea unităţii statale, economice şi culturale în general.
Concepţia politicii naţionale de stat a Republicii Moldova este un proiect monstruos de provenienţă stalinistă, bolşevică şi are un caracter antiştiinţific. Acest proiect urmăreşte scopul de a „eterniza” dominaţia Rusiei şi a forţelor coloniale pe acest pământ românesc. Politica naţională a guvernanţilor actuali face parte din planurile expansioniste ale Rusiei de federalizare a Republicii Moldova, de legalizare a prezenţei armate a Rusiei pentru apărarea comunităţii rusofone din Republica Moldova şi transformarea acestui teritoriu în enclave separatiste. Acest proiect loveşte cel mai mult în soarta românilor basarabeni, deoarece îi face dependenţi de dorinţa grupărilor etnice minoritare. Potrivit respectivei Concepţii, românii basarabeni nu mai pot fi stăpâni la ei acasă.