Cum poţi deveni cetăţean adevărat


O importantă problemă de stat
 
Noi, locuitorii capitalei, nu ştim prea bine cât de mult înseamnă pentru un copil să ajungă dintr-un sat îndepărtat într-un mare oraş. Asemenea „ieşiri în lume” sunt memorabile, mai ales atunci când nu se reduc la o simplă călătorie. După o excursie în scopuri culturale, impresiile se întipăresc în minte pentru toată viaţa.
Din păcate, astăzi multe familii de la ţară nu au posibilitatea de a-şi plimba copiii. În timp ce părinţii au plecat să muncească peste hotare, unii nici nu pot frecventa şcoala. N-au cu ce se îmbrăca...
În aceste condiţii, cu atât mai impresionant este faptul că există pedagogi entuziaşti, care se străduie nu doar să le cultive elevilor dragostea de patrie şi de limbă, ci să-i şi aducă din provincie acolo unde fierbe viaţa culturală a ţării – la Chişinău. Şi asta nu doar pentru a schimba decorul, cum se spune, ci pentru a le oferi bucuria comunicării...
 
 
La Chişinău, de ziua poetului
 
Recent, la Casa Limbii Române, a avut loc o întâlnire a maestrului Grigore Vieru cu elevii gimnaziului din satul Bălăşeşti, Sângerei (situat nu departe de oraşul Bălţi). De altfel, nu orice elev din capitală se poate lăuda că a văzut un clasic viu al literaturii române. Subsemnata a citit poeziile lui Grigore Vieru, cu mulţi ani în urmă, în regiunea transpolară, versurile fiind publicate la Editura Detskaia Literatura, în traducere, în limba rusă. Copilaşii din Bălăşeşti l-au văzut şi l-au felicitat pe poetul care a fost omagiat chiar de Ziua îndrăgostiţilor – 14 februarie. În popor se spune că în ziua aceasta iarna se întâlneşte cu primăvara, cu atât mai mult cei îndrăgostiţi... de limba lor maternă.
Organizarea acestui eveniment a fost posibilă graţie bunăvoinţei şi energiei unor entuziaşti. Unul dintre ei este domnul Alexandru Bantoş, directorul Casei Limbii Române. Instituţia a fost inaugurată în 1998, astfel încât astăzi oferă posibilităţi reale pentru desfăşurarea unor asemenea acţiuni. Alţi doi entuziaşti locuiesc în satul Bălăşeşti. Este vorba de două învăţătoare care pun mult suflet în ceea ce fac. Una este învăţătoare pentru clasa întâi a gimnaziului din sat, cealaltă – pentru clasa a III-a, respectiv– Aurica Palade şi Veronica Loghin. Dumnealor l-au cunoscut pe domnul Bantoş cu trei ani în urmă... Aflând că în Chişinău a fost inaugurată Casa Limbii Române, elevii gimnaziului din Bălăşeşti i-au scris directorului acestei instituţii o scrisoare în care au rugat să le trimită dicţionare explicative, pentru că ar dori să însuşească mai bine limba română, dar nu au posibilitate să achiziţioneze cărţi atât de scumpe. Domnul director a făcut tot posibilul pentru a găsi fondurile necesare procurării dicţionarelor şi le-a trimis elevilor de la Bălăşeşti. De atunci au devenit prieteni.
Anul trecut Veronica Loghin a venit cu câţiva elevi la o emisiune TV şi atunci, exact de ziua de naştere a poetului Grigore Vieru, a luat naştere ideea de a organiza la Chişinău o întâlnire cu maestrul.
A discutat proiectul cu Alexandru Bantoş. El i-a ajutat, cu multă bunăvoinţă, să organizeze întâlnirea dorită...
N-a fost prea dificil, pentru că poetul Grigore Vieru este şi membru al colegiului de redacţie al revistei de ştiinţă şi cultură Limba Română, iar domnul Bantoş este redactorul-şef al acestei publicaţii. Veronica Loghin este un om extraordinar. Ea reuşeşte să materializeze orice planuri. De exemplu: în gimnaziu nu exista imprimantă. Ea a telefonat ministrului Educaţiei, solicitându-i tehnica indispensabilă procesului actual de învăţământ. Ministrul a ajutat-o. Pregătirile pentru întâlnirea de la Casa Limbii Române au durat câteva săptămâni. Două învăţătoare inimoase au elaborat, împreună cu copiii, un program special pentru ziua de naştere a lui Grigore Vieru: pâine şi sare, flori, cântece, dansuri, melodii interpretate la instrumente muzicale populare, costume naţionale şi, desigur, multe poezii – toate au fost pregătite pentru poetul preferat, pentru toţi cei prezenţi la eveniment. Vestimentaţia a fost meşterită de mamele copiilor din Bălăşeşti. Ele au cusut şi au ornamentat bluzele, fustiţele, brâurile, opincuţele şi alte accesorii. Tradiţia portului popular n-a dispărut încă pe aceste plaiuri.
La întâlnirea cu poetul Grigore Vieru s-au adunat importanţi reprezentanţi ai vieţii culturale din Republica Moldova. Consilierul cultural al Ambasadei Române, domnul Vasile Nanea, a citit o adresă din partea ambasadorului României în Republica Moldova*. Preşedintele Uniunii Scriitorilor Mihai Cimpoi a susţinut un discurs de omagiu. Cunoscutul solist de muzică populară Mihai Ciobanu a interpretat cântece în onoarea sărbătoritului. Au mai fost prezenţi artişti, profesori universitari şi colaboratorii ai Casei Limbii Române, cunoscuţi publicişti, precum şi elevi ai liceelor şi colegiilor din Chişinău. Toţi cei prezenţi s-au alăturat, cu căldură, felicitărilor exprimate. Mulţi copii au demonstrat că vor şti să continue tradiţiile poetice. Atunci când Valeriu Matei i-a întrebat dacă scriu versuri, însufleţiţi, copiii au ridicat, afirmativ, mâinuţele.
În final, după ce a răspuns la întrebări şi a povestit despre destinul său zbuciumat, poetul a dăruit copiilor autografe, iar directorul Casei Limbii Române – o carte despre istoria limbii române şi exemplare ale revistei Limba Română. Poetul a promis că la următoarea sa aniversare va face o vizită de răspuns la gimnaziul din Bălăşeşti...
 
Limba – expresie a mentalităţii şi a tradiţiei
 
Mulţi consideră că Centrul „Casa Limbii Române” este doar o instituţie în care se desfăşoară cursuri de limba română. „În 1989, povesteşte Alexandru Bantoş, scopul nostru era să-i ajutăm pe toţi cetăţenii republicii să însuşească limba de stat. Apoi ideea a suportat modificări, în funcţie de schimbarea realităţilor. În prezent, la acest centru, pe lângă cursurile de limba română sunt organizate interesante întâlniri cu scriitori, muzicieni, savanţi, expoziţii de pictură, expoziţii de carte, seminare, diverse simpozioane. Aici sunt examinate, experimentate noile manuale şi tehnologii inovatoare de predare a limbii române”.
Astăzi, după 8 ani de la inaugurare, după 16 ani de la intrarea în vigoare a Legislaţiei lingvistice, este impresionant faptul că sediul de la capătul străzii Kogălniceanu s-a transformat într-un centru atractiv, cu o bibliotecă bogată, cu săli confortabile şi cu un colectiv de profesori extraordinari. Nu orice început are succesul garantat. Oricât de bună ar fi, o idee nu poate fi transpusă în realitate fără sprijinul entuziaştilor şi al mecenaţilor. Casa Limbii Române a fost şi continuă să fie susţinută de primăria şi de consiliul municipal al capitalei. Instituţia este asigurată cu mobilă, cu o bibliotecă bogată, cu tehnică video, calculatoare. Aici învaţă limba română lucrători medicali, ingineri, jurişti, profesori, şomeri etc. Dragostea pentru limba şi literatura română este cea care îi uneşte pe toţi, indiferent de simpatiile şi convingerile politice.
– Cei care consideră că Republica Moldova este Patria lor, vor să cunoască limba acestui stat şi se străduie s-o înveţe. Încă în 1991, lucrând cu Ion Dumeniuk, primul redactor-şef al revistei Limba Română, un minunat coleg de serviciu (ucrainean de naţionalitate), la Departamentul de Stat al Limbilor, am înţeles cât de mulţi oameni doresc să înveţe limba română. Dar, cu regret, nu toţi au parte de condiţiile necesare, de literatura corespunzătoare, manuale, dicţionare, povesteşte domnul Bantoş. Împreună meditam cum să-i ajutăm. Din păcate, peste puţină vreme, în noiembrie 1992, Ion Dumeniuk a decedat. Mai târziu, Valeriu Rusu, profesor de limba română la Universitatea Aix-en-Provence din Franţa, unul dintre cei mai buni savanţi lingvişti de origine basarabeană, ne-a sugerat ideea creării unui centru didactic şi cultural. Astfel, a fost nevoie de 8 ani pentru a traduce proiectul în fapt...
Pentru învăţarea oricărei limbi, importante sunt metodele folosite, profesorii experimentaţi şi manualele calitative. Anume în aceste trei direcţii este orientată, prioritar, activitatea centrului. Un criteriu esenţial pentru selecţia profesorilor este, în afară de experienţă şi competenţă, dragostea pentru limbă şi respectul pentru cei care vin să o înveţe.
– Un om poate să aibă cunoştinţe, grade ştiinţifice în domeniu, o experienţă bogată, ceea ce nu înseamnă însă că este un pedagog înnăscut, explică directorul Casei Limbii Române. Nu fiecare specialist poate preda limba română ca a doua limbă de studiu. Sunt convins: dacă omul nu lucrează, cum se zice, cu inima, nu este atent cu elevii săi, nu ştie să întreţină o relaţie caldă cu auditoriul – nu reuşeşte nimic. Sincer vorbind, toţi cei care activează la noi, o fac dintr-o chemare interioară... Pentru că salariile la noi, din păcate, nu sunt prea mari.
În anul 2005 aici au absolvit cursul 790 de persoane, provenind din circa 30 de organizaţii (în medie, aproximativ 500 de oameni în fiecare an, astfel se poate calcula câţi au învăţat limba de stat timp de 8 ani).
Studierea limbii se desfăşoară în trei etape, în funcţie de nivelul de cunoaştere (fiecare ciclu desfăşurându-se pe o perioadă de trei luni).
Specialiştii şi coordonatorii Casei Limbii Române Alexei Acsan şi Iulia Iordăchescu ne-au mărturisit că în ultimul timp mulţi dintre cetăţenii care doresc să înveţe limba română preferă să apeleze anume la acest centru. Aici primul avantaj este operativitatea. Doritorii, în termen de cel mult 10 zile din momentul solicitării, inclusiv prin intermediul telefonului, sunt invitaţi la o testare, prilej de a-şi autoevalua nivelul de cunoştinţe şi de a stabili de la care ciclu ar fi bine să înceapă cursurile.
În grupele formate, pentru a spori efectivitatea procesului instructiv, sunt incluse cel mult 12 persoane. Acestea au apoi posibilitatea de a-şi stabili orarul (zilele şi orele cursurilor, cu condiţia ca fiecare ciclu să dureze 78 de ore) şi locul unde ar prefera să se desfăşoare cursurile. Predarea limbii române este organizată astfel, încât numărul grupelor ar putea fi nelimitat. Mai exact, toţi doritorii de a învăţa limba de stat au aici şanse reale. Dacă se formează mai multe grupe, sunt invitaţi şi profesori de la alte instituţii de învăţământ (pornindu-se de la criteriile stabilite). În afară de grupele pentru care cursurile au loc chiar la Casa Limbii Române, alte zeci de grupe învaţă acolo unde le este mai comod audienţilor.
Acum studiază limba română colaboratorii Agenţiei de Ocupare a Forţei de Muncă, ai Spitalului Municipal Nr. 1, ai Spitalului de Urgenţă, ai Agenţiei Teritoriale Medicale Botanica, ai unor şcoli şi licee cu predare în limba rusă. Miza esenţială este calitatea. „Programul de învăţământ pentru fiecare nivel, menţionează doamna Iordăchescu, include vocabularul uzual necesar pentru a comunica pe teme cotidiene, texte şi dialoguri cu elemente de gramatică funcţională. Treptat, se adaugă vocabularul profesional, în funcţie de specialitatea fiecărui audient. Cei care absolvesc cursul deplin (trei cicluri) reuşesc să comunice liber în limba română. E tocmai efectul cel mai important în cunoaşterea oricărei limbi – să poţi depăşi bariera de comunicare în limba respectivă. Acesta e şi motivul pentru care învăţarea limbii române se bazează pe comunicare. Vorbirea, construirea unui mediu prielnic liberei comunicări este ceea ce asigură succesul la Casa Limbii Române”.
Mai uşor învaţă limba persoanele sociabile. La centru se adresează reprezentanţii tuturor naţionalităţilor: ruşi, ucraineni, bulgari, găgăuzi, evrei, italieni, francezi, arabi şi alţii. Unii au venit în Republica Moldova să înveţe, alţii – să muncească. Profesorul Alexei Acsan mizează în activitatea lui pe sistematizare şi continuitate.
În cadrul unei singure lecţii audienţii săi reuşesc să înveţe tema nouă, să o repete pe cea precedentă, să citească un text nou, să îndeplinească exerciţiile gramaticale, să înveţe cuvinte noi şi modele pentru conversaţie (în transport, la muncă, în farmacie), să vizioneze un film la tema predată sau să audieze o casetă şi să exerseze utilizarea structurilor comunicative. Pe lângă manualul de bază, fiecare audient are la dispoziţie, la fiecare lecţie, materiale pregătite (xeroxate) pentru citirea textelor, exerciţii, temele pentru acasă. Aceste materiale sunt publicate, pentru autodidacţi, în revista Limba Română (vezi: nr. 10, 11, 2005). Alexei Acsan propune modele noi sau cuvinte cu ajutorul asocierilor pe care le face în funcţie de limba maternă a fiecărui audient.
Apropos: toţi profesorii centrului cunosc cel puţin trei limbi străine.
Domnişoara Liliana Ganga este una dintre cele mai tinere cadre didactice. Metoda ei predilectă este improvizarea conversaţiilor pe teme actuale. De exemplu: ce părere au cei prezenţi despre emancipare?, ce alegem între adevărul dur şi minciuna „dulce”, cum să faci cunoştinţă cu o fată?, cum să-i felicităm pe cei dragi de Sf. Valentin?, ce dificultăţi apar în procesul de educare a copiilor?, ce emisiuni a vizionat fiecare şi ce impresii i-au lăsat. Gramatica se predă, aparent, mai puţin, dar este folosită eficient în conversaţiile pe care le susţin audienţii. Dacă lexicul însuşit este insuficient, se scriu pe tablă cuvinte noi şi, astfel, aceştia îşi îmbogăţesc vocabularul. Cuvintele noi sunt învăţate şi utilizate la lecţia următoare. Astfel sunt construite şi modelele de conversaţie. Manualul este un ghid. Cerinţa cea mai importantă este să se vorbească doar în limba română.
„Trebuie să ţinem cont de faptul, subliniază L. Ganga, că a cunoaşte o limbă nu înseamnă a cunoaşte doar cuvinte noi şi a construi cu ele propoziţii corecte din punct de vedere gramatical. Limba este un sistem de gândire, este expresia unei tradiţii şi a unei culturi. Pentru a cunoaşte limba, trebuie să preluăm un nou sistem de gândire, o cultură o şi tradiţie, iar pentru aceasta este nevoie de mai multă comunicare”.
Indiferent de metodele folosite, toţi profesorii sunt interesaţi să aibă succes, să realizeze obiectivele pe care şi le propun, fiind foarte binevoitori cu audienţii. De aceea, concluzia nu poate fi decât una: bariera de comunicare este învinsă, audientul reuşeşte să vorbească în limba de stat, să-i înţeleagă pe toţi cei ce locuiesc în acest stat, să înţeleagă mai bine cultura şi tradiţiile autohtone şi, respectiv, să se integreze în societate, reuşind să se simtă un cetăţean integru, cu drepturi depline, al Republicii Moldova.
 
Articol preluat din ziarul Nezavisimaia Moldova, 1 martie 2006
 
Traducere din limba rusă de Irina DERCACI
 
* Vezi pag. 203.