Don Quijote
Pentru tipartreci călăreţ pe umbra ta
cum copacul pe umbra sa
nu se ştie cine le va dărâma
poate vântul sau poate altcineva
poate pur şi simplu nici că vor putea
şi de singur
singur vei cădea
La căderea zilei
ziua aceasta pentru tine
nu va mai fi
niciodată –
această lipsă cu ce o vei acoperi?
negreşit va trebui să te retragi –
ruşinat – în umbra ei neluminată
mâinile tale-s pătate de căderea ei
Singurătatea
sin-gu-ră-ta-tea –
ce cuvânt lung…!
ce suspin neauzit
Portret de familie
pentru Rozica
eşti răbdătoare cu noi
văd cum resfiri zilele
cum le adaugi şi le îngrijeşti
frumoase să fie
pentru ochii noştri
uzi florile
să nu li se ofilească tinereţea
în casa noastră
şi copiii să nu fie cuprinşi de tristeţe
prea pline bunătăţi ne dărui
alături de vinul cel vechi
râsul tău scânteiază
iar din ochii tăi scapără bucuria
abia seara în genunchi
în tine însăţi te odihneşti
Gnostică
puţine lucruri au rămas nespuse
chiar şi nespusul s-a spus
pe vremea înmulţirii peştilor pe uscat
şi orbul n-a mai fost de mână dus
dar e bine mereu de spus ce e spus –
rana se vindecă dacă o pansezi repetat
aminteşte-ţi glasul ce-a îmblânzit mânia
celui ce-n pustiu a îngenuncheat
De ziua tatălui
Vasile
sunt la mormântul tău
tată al meu de sub pământ
azi e ziua ta de viu
dar şi ziua ta de sfânt
Horea cu noduri
lui Mihai Olos
pe când părea că
„nu-i lumină nicăieri”
apărea el cu vânjosul lui trup
de copac umblător
cu ţâpurituri
în vârtejuri şi vicleşuguri
vechi şi nouă
cu patimile lui
şi felul de a fi risipitor cu sine
propunând spre deliciul esteticilor
noduri şi moduri
preamărind satul primordial
peste care visează
să înalţe un oraş
într-o margine a cerului
Remember
din când în când
retrăiesc
suferinţele adolescenţei
inocenţa şi entuziasmul
întreţinute cu bani mărunţi
savoarea retoricii
cultivată pentru sine
în dispreţul idealului –
un prefabricat al luptei de clasă
din viaţa mea de ieri
viitorul îmi surâde ironic
plesnind din bice memoria
Altceva
ce ne lipseşte uneori
nu-i nici iubirea
nici înţelepciunea
nici banii nici băutura aleasă
nici prietenii
nici dorul ce mistuie
nici durerea – măcar că
toate ţi se aşază la masă
ci pur şi simplu altceva
din care toate izvorăsc
Irosiri
toţi cred în tine
şi toţi se revoltă
le place
să se înfigă în inima aproapelui
atenţi la gălăgia păsărilor
neînchipuit se înmulţesc corbii
scad în înălţimea picioarelor reptilele
gata să-ţi intre în izvoarele sângelui
se înalţă călăreţii pe cocoaşa uriaşă a
cămilei
până roade soarele cămaşa amiezii
te laudă
şi te uită.
Un strop de poezie
să punem capăt pentru un timp
luptelor de zi cu zi
e nevoie şi de un strop de poezie
între învingători şi învinşi
ca apa pentru setea muribundului
Un roman de dragoste
mereu ne spunem că vom avea
o casă frumoasă
în forma unui copac în mijlocul mării
norocul cel bun –
de tineri
ne va însoţi
oglindirea stelelor în apă
o casă frumoasă
ca un castel de o mie de ani
sub acoperişul căreia
păsările vor face cuiburi pentru stele
iată zic vouă
ce splendori pastorale
are viaţa de familie
Indiferenţa
am timp
dar oare chiar am
acum când atât de grăbită
trece indiferenţa?
omul acela mărunt
din colţul străzii visează
să-i cadă din cer norocul
o fată tânără
cară apă
la rădăcina florilor
un bărbat în toată puterea
urcă muntele
nimeni absolut nimeni de nimic
nu-i întreabă
fiecare în felul lui
are timp
doar pentru sine
Gheorghe Mihai Bârlea s-a născut la 10 februarie 1951, în Năneşti, Maramureş. Licenţiat în filozofie şi drept, doctor în sociologie – Universitatea „Al.I.Cuza”, Iaşi. Este conferenţiar universitar la Universitatea de Nord Baia Mare şi prodecan al Facultăţii de Litere. Membru fondator al Fundaţiei Academia Civică şi director al Muzeului Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei– Sighetul Marmaţiei. Publică versuri, articole, reportaje, interviuri, eseuri, recenzii în ziare şi reviste literare (Cronica, România literară, Convorbiri literare, Steaua, Astra, Familia, Luceafărul, Poesis, Dacia literară, Limba Română [Chişinău]). Publică volumele: Din penumbră (versuri, Editura CartImpex, Cluj-Napoca, 1998; Lasă-te prădat (versuri, Editura Echim, Sighetul Marmaţiei, 1998); Mentalităţi în tranziţie (eseuri sociologice, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2003); Eminescu– teme sociologice şi metafizice (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2004); Sociologie şi acţiune socială (împreună cu I.Ionescu, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2004); Colectivizarea în Maramureş. Contribuţii documentare (împreună cu Andreea Dobeş şi Robert Fürtos), Editura Fundaţiei Academia Civică, Bucureşti, 2004.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România (1999).