Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

REVISTA „LIMBA ROMÂNĂ” – 30 DE ANI DE LA FONDARE

RETROSPECTIVĂ NECESARĂ

COŞERIANA

LIMBAJ ȘI TERMINOLOGIE

CUVINTE DEZVELITE

LEXICOLOGIE

RECURS LA PATRIMONIU

RECITIREA CLASICILOR

SINTEZE

INEDIT

CRITICĂ. ESEU

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

AVANPREMIERĂ EDITORIALĂ

CULTURA MEMORIEI URBANE

LITERATURĂ ŞI DESTIN

CONFESIUNI

PRO DIDACTICA

POESIS

STAREA DE VEGHE

EX CIVITATE

REGISTRU ACTUAL

LECŢIILE ISTORIEI

ANIVERSĂRI. IOAN SCURTU – 80

DIALOGUL ARTELOR

EVENIMENT

RESTITUTIO

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2020

2019

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

AUTOGRAF

O limbă – o naţiune

Nicolae MĂTCAŞ

Alte articole de
Nicolae MĂTCAŞ
Revista Limba Română
Nr. 9-10, anul XVIII, 2008

Pentru tipar

O limbă literară moldovenească în Basarabia ocupată de Rusia ţaristă n-a putut lua naştere din simplul motiv că ea nu funcţiona în sferele vitale (învăţământ, administraţie, ştiinţă, literatură, biserică) şi nu a avut nici scriitori şi nici oameni de ştiinţă care s-o facă limbă literară deosebită de română. Aici, în Basarabia, a existat graiul moldovenesc al limbii române, iar în 1918 s-a revenit la limba română literară unică. Încercarea de a declara în 1924 în R.A.S.S.M. graiul împănat cu rusisme drept limbă literară moldovenească a avut cele mai nefaste consecinţe asupra construcţiei culturale de aici.
Repetăm: în Basarabia ocupată de Rusia ţaristă şi în Basarabia ocupată de Rusia sovietică n-a putut lua naştere o limbă romanică nouă – moldoveneasca – diferită de română, aşa cum nu s-a putut constitui o naţiune romanică răsăriteană nouă – mai întâi burgheză moldovenească, iar apoi socialistă moldovenească, pentru aceasta neexistând condiţiile necesare (teritoriu propriu integral, clasă muncitoare proprie, structură psihică proprie, independenţă, autonomie statală ş.a.).
De altfel, nici ruşii, bulgarii sau ucrainenii din Moldova nu s-au separat în naţiuni distincte de cele din care s-au desprins şi nu şi-au format alte limbi.
Şi nici românii care s-au pomenit în afara hotarelor statale ale României sau ale Moldovei (cei din Banatul sârbesc, din Bucovina de nord şi ţinutul Herţa, din sudul Basarabiei etc.) nu au constituit naţiuni diferite şi nu şi-au creat limbi diferite.
În istorie se cunosc zeci şi sute de cazuri când una şi aceeaşi populaţie poartă şi nume diferite după locul de trai sau formaţiunea statală din care face parte (a se compara ruşii pomori, ruşii kerjaci, ruşii kamcedali, ruşii cazaci, ruşii moscoviţi din cnezatul Moscovei, ruşii volâno-halicieni din cnezatul cu acelaşi nume etc.), ceea ce nu înseamnă că ei formează tot atunci şi naţiuni diferite şi, cu atât mai mult, vorbesc limbi diferite.
Prin urmare, trebuie să recunoaştem un adevăr incontestabil: noi, moldovenii din Republica Moldova, suntem o limbă şi un popor cu românii din România.
 
Nicolae Mătcaş, O limbă – o naţiune, în Limba română este patria mea,
Chişinău, Casa Limbii Române, 2007, p. 190-191
 
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog